Imagine de multinationala…

La raioanele cu servire la vanzator nu sunt niciodata vanzatori. Stai minute bune in sir, asteptand sa vina cineva sa iti dea niste cascaval sau parizer, dar degeaba. Intre timp, pe acolo se plimba mai multi angajati, toti cu aere foarte ocupate, niciunul nu are timp sa te bage in seama.

De obicei, renunt sa mai iau ceva de acolo, sau mai bine zis ma duc pregatit sa cumpar numai de la autoservire.

Printre rafturi numeri clientii pe degete, dar la casa e coada. Cand ajungi sa platesti, casierita nu are sa iti dea rest, chiar si in mijlocul zilei. La unele produse nu functioneaza codul de bare si atunci trebuie „batut de mana” sau adus altul similar, in loc.

Pierdere de timp. Cam asta e atmosfera in magazinele unei companii multinationale care si-a deschis retea in Romania.

Intr-o zi am vrut sa verific o informatie banala despre aceasta companie si am sunat o cunostinta care lucreaza in administratie. (Daca incercam la departamentul de PR primeam raspuns a doua zi).

Reactia a fost halucinanta. Mi-a inchis telefonul si apoi mi-a dat sms de pe alt numar cu „te rog, nu mai imi telefona pentru astfel de probleme”.

A urmat o intalnire in oras, probabil orice alta modalitate de comunicare era periculoasa. Mi-a spus soptit, cu ochii in toate partile, ca nu are voie sa dea niciun fel de informatie de la locul de munca.

De altfel, in timpul serviciului i s-a interzis accesul la mess, la mail personal si la orice site fara legatura cu obiectul de activitate al firmei! „Intelege, risc sa imi pierd jobul”.

Ok, dar altceva nu inteleg. Daca managementul multinationalei are atata grija de imagine incat ar fi in stare sa dea afara un angajat, oricat de performant, numai pentru ca sufla o vorba, de ce nu isi protejeaza aceasta imagine acordand mai multa atentie clientilor?