Imobiliare en gros si en detail

Pentru cei care spera ca piata imobiliara din Dubai sa isi incetineasca putin galopul, am o veste trista: o sa mai aiba de astepat. Atunci cand se lanseaza la vanzare doua cladiri si totul se incheie in patru ore pentru ca pur si simplu toate apartamentele s-au vandut (chiar daca oferta era valabila doar pentru clientii care cumpara prin credit bancar), am motive serioase sa cred ca piata imobiliara de aici e inca in crestere.

Tot in iunie, s-au scos la vanzare saizeci si sase de apartamente in zona de langa mall-ul Ibn Battuta. In urma cu doar cinci ani, aceasta locatie era afara de pe harta Dubai-ului, dar care acum este considerata chiar centrala si asta pentru ca dupa 2003 in vecinatate a rasarit Dubai Marina – Manhattan-ul zonei. Clientii asteptau pe metereze de la 6am, cu carnetul de cec-uri in mana si pasaportul la control, constienti de faptul ca la cate unitati sunt disponibile, lucrurile se vor misca destul de repede – mai ales cand exista clienti care cumpara toate garsonierele (adica jumatate din unitati).

Intr-o piata imobiliara in care 85% dintre cumparatori vor avea in viitor credit de la banca, sunt inca fascinata de viteza cu care se vand proiectele care sunt considerate aici medium class – cu preturi de aproximativ 200,000 de euro pentru un apartament cu doua camere, la 100m2. Am vazut oameni in toata firea plangand la coada, ca nu au mai apucat si ei un apartament.

Exista si proiecte care sunt considerate clasa lux, garsoniera de 60 m2, care se vinde la 600,000 de euro printre altele pentru ca este localizata in inima DIFC-ului – Centrul Financiar al Dubaiului, echivalentul Wall Street din New York. Aceste unitati, chiar si asa cu pret usor condimentat, au target-ul lor si nu se vand in doua ore de la lansarea proiectului, dar clar provoaca interes unei anumite categori sociale.

Analizand ambele oferte observ o tendinta noua pe piata: se cern proiectele scumpe, care nu isi mai justifica pretul. Daca anumite vile sunt lansate la peste 1,000,000 de euro pentru o suprafata locuibila de 500 m2 si pe piata gasesti vila gata construite la acelasi pret, cele de pe hartie nu se misca la fel de repede cum vor investitorii. Este un indicativ clar ca piata se civilizeaza, are oferte si clientii au de unde alege.

Se cere explicat aici putin procesul pe care se bazeaza acesti investitori: se achita la rezervarea unitatii 10% din pretul original, investitorul o vinde in patru luni cu 10% profit si asta inseamna 100% ROI (Return On Investment). Nu e rau, as zice. Unii ar pune investitorilor stampila de speculanti. Eu prefer sa ii numesc investitori, care, daca au noroc si creier si cunosc piata isi merita banii pentru ca informatia e putere, trebuie sa stii ce sa faci cu acei bani, si nimic nu se intampla fara o doza de risc. Daca nu ai urmatoarea rata si casa nu se vinde, asta e, pierzi tot. E ca la loterie, nu te iarta developerul de plata. Insa daca stii ce profit sa ceri si nu exagerezi faci un profit frumusel si il reinvestesti. Keep the ball rolling, cum s-ar zice.

Pe masura ce comunitatile sunt gata si prind forme, lucrurile incep sa alunece pe fagasul normalitatii. Preturile in anumite zone s-a stabilizat la un plafon si nu se mai asteapta surprize. Se incadreaza in anumte limite iar clientii incep sa isi faca temele de casa si sa stie foarte bine ce cumpara si care e piata.

Chiar si asa, din cand in cand iti apare in birou un client care zice ca vrea sa cumpere o cladire intreaga. Sunt intrebata ce am sa ii ofer. In acest caz, exista doua posibilitati, pe termen lung, cladirea e gata si ii face management, o inchiriaza si in aproximativ doisprezece ani isi scoate capitalul investit si merge numai pe profit, fie pe termen scurt, o cumpara inainte cu mult de terminare si o vinde cu profit.

Suntem in Dubai. Orasul unde inca e posibil orice.