Industria noastra auto viitor de aur are. Oare?

In ciuda unor nori negri pe pietele financiare, industria auto din Europa Centrala si de Est o duce bine. O duce chiar foarte bine, inregistrand o crestere de peste 60% din 2001 pana acum. Tari ca Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia si mai nou Romania beneficiaza de investitii importante in acest domeniu, care le aduc treptat in prim-planul producatorilor auto europeni.

Daca ma refer doar la Romania, avem deja investitiile franceze la Dacia, laolalta cu toti producatorii de subansamble care au venit aici, avem investitiile Ford la Craiova – si fara indoiala ca si americanii vor aduce cu ei si producatori de subansamble – dar mai avem posibile investitii din partea Mitsubishi si chiar Mercedes.

Imi pun totusi o intrebare: Este justificata euforia oficialilor romani in aceasta privinta?

Intr-adevar, Romania ar putea produce in 2010 peste 1 milion de masini anual. Iar daca investitiile japoneze si germane se vor concretiza in modele fabricate aici, am putea vorbi de cifre si mai mari. Totusi, un caveat.

Daca Romania va deveni doar un loc de asamblare, de manufacturare a pieselor si modelelor auto europene, nu vom avea de ce sa ne bucuram prea mult. Valoarea adaugata a acestor operatiuni este mica. In plus, LEGO stiu sa asambleze si bulgarii, si sarbii, si ucrainienii. Diferenta competitiva este in acest caz data doar de costuri, iar daca in 10 ani costurile fortei de munca din Romania vor creste simtitor s-ar putea ca fenomene de genul Bochum sa se repete si la noi.

Caci principala ratiune a investitiilor Renault si Ford in Romania nu este nici minunata noastra piata auto, si nici dorinta de a concura aici. Ci este doar optimizarea costurilor. Iar aceasta presupune o abordare mai presus de toate geografica.
In Europa Centrala nu mai putin de 11 uzine auto sunt concentrate pe o raza de 200 de kilometri in Ungaria, Cehia, Slovacia si Slovenia. Capacitatile de productie din aceste zone reprezinta peste 80% din productia intregii Europe Centrale.

Marele nostru noroc este ca zonele acestea au devenit atat de saturate de uzine auto incat ceilalti producatori care doresc sa-si optimizeze costurile cauta sa isi plaseze uzinele intr-un alt cerc. Iar Romania este suficient de mare pentru a avea intr-o raza de 200 de km chiar si 5-6 uzine auto, precum si cele 15-25 de uzine de subansamble aferente.

Marele nostru avantaj este asadar pozitia geografica, dar si dimensiunea tarii (nu a pietei auto, aceasta este secundara in calculele producatorilor). Combinat cu o mana de lucru usor calificabila si cu oameni care au deja experienta de lucru in uzine moderne, pachetul oferit de Romania posibililor investitori este unul foarte puternic.

Intrebarea este: este el suficient? Caci de raspunsul la aceasta intrebare depinde si viitorul acestei industrii in Romania.

O incercare de raspuns in insemnarea mea viitoare. Pana atunci, m-ar interesa si opiniile voastre.