Ipocrizia, cancerul capitalismului

Un patron se lauda aseara pe Facebook ca a amenintat cu concedierea vreo 15 angajati daca nu voteaza cum vrea el la referendumul de demitere a presedintelui Traian Basescu. Si ca speriati, cei 15 s-au „razgandit” si au promis sa nu calce pe bec pe 29 iulie.  

Rezulta, logic, ori ca patronul prefera sa piarda bani in numele convingerilor lui politice, ori ca acei angajati nu sunt angajati adevarati, adica oameni care prin munca lor imbogatesc compania, ci niste neputinciosi, miluiti cu pomeni sub forma de salariu.

Povestea (reala) de mai sus nu reprezinta un caz izolat, ci o practica devenita obisnuinta. Multi patroni dau afara angajati pe motiv de antipatie si aduc in locul lor altii, pe motiv de simpatie, fara sa mai ia in calcul criteriul competentei. Si totusi, afacerea merge inainte. E posibil asa ceva in capitalism?

Da. Si asta pentru ca in aceasta lume globalizata, poti numara pe degete sursele de bani (bani multi, nu maruntis): companii sau fundatii multinationale, institutii de stat care impart fonduri locale si europene.  

Ca sa fii antreprenor in aceasta lume, aproape ca nu mai trebuie sa ai un proiect profitabil si sa stapanesti arta de a alege oamenii cei mai potriviti pentru a-l pune in practica. Ci doar sa te pui bine cu seful de la multinationala sau functionarul de stat.  

Iar daca vrei sa devii angajat-model, nu-ti bate capul sa muncesti eficient, ca nu te ajuta prea mult. Mai bine ai grija sa votezi la fel ca seful tau, sa tii cu aceeasi echipa de fotbal si sa asculti acelasi gen de muzica.  

Modelul de reusita in capitalism seamana foarte mult cu cel din socialism, doar ca directorul de fabrica si secretarul de partid au fost inlocuiti de CEO-ul de la multinationala si functionarul de stat.

Stim cu totii unde a ajuns socialismul si vedem incotro se indreapta capitalismul. Cancerul este acelasi. Se numeste ipocrizie si a fost reliefat, printre altele, chiar intr-o productie de la Hollywood, inima cinematografiei americane si mondiale.  

In filmul Liar Liar, „fermecat” sa nu poata minti, personajul lui Jim Carrey spune in sfarsit ce gandeste despre cei din staff-ul companiei la care lucreaza.
[dbvideo=901]