Istanbul – bazarul lumii

Dincolo de locurile istorice, Istanbulul are si o cultura a strazii, o agitatie pe care o intalnesti numai in tarile asiatice, o traditie a huzurului si a ospitalitatii dar si o religozitate de care rasuna intregul oras la orele inserarii, cand difuzoarele cheama credinciosii la rugaciune. Impresia generala este ca, daca ai trai o viata in acest oras, considerat odata centrul lumii, nu ai ajunge sa-l cunosti in intregime, 11 milioane de oameni respirand pe o intindere de 1540 km2.[img=28]Turnul Galata-vedere de ansamblu[/img]
De la intrare, orasul este plin de contraste, nu te astepti sa vezi miei taiati, atarnati in copaci in fata blocurilor, dar recunosti familiile mari (masini incapatoare pe toate drumurile), credinta musulmana adusa in prim plan (minarete oriunde privesti si femei acoperite, barbati care lasa totul si alearga in moschee la ora rugaciunii), cultura ceaiului (pe strazi oamenii poarta tavi pline cu pahare de ceai, cu forme ondulate, dintr-o pravalie in alta).[img=31]Port Eminonu[/img]
Si daca din mii de impresii si sute de senzatii ar fi sa alegi, cel putin trei lucruri te-ar face sa te intorci la Istanbul: Aya Sofya, o croaziera pe Bosfor si piata cu peste proaspat de sub podul Galata. [img=29]Biserica Sf. Sofia[/img]

Cand intri in biserica Sf. Sofia, primul exemplu si cel mai impunator de arhitectura bizantina si vezi citatele din Coran care atarna pe medalioane imense, legate de pereti, nu-ti poti opri intristarea care empatizeaza cu durerea simtita de miile de crestini care au trait pe viu transformarea celei mai impunatoare biserici ortodoxe in moschee. [img=34]Interior Sf. Sofia[/img]
Poate ca mozaicurile figurative nu s-ar fi pastrat daca ele nu ar fi fost acoperite, la porunca sultanului Mohamed, cuceritorul Constantinopolului, cu un strat de var. Pe altarul ortodox sta inca mihrabul de marmura al musulmanilor, ambele altare fiind orientate spre rasarit plus o pisica atrasa de lumina unui reflector, dar care, adormita, priveste spre apus.
Biserica era folosita la inceputurile ei, in anul 537 si ca far datorita unor panouri subtiri de marmura care captau toata lumina de la lumanari si lampi, dar acum este intunecoasa in asteptarea hotararii politice, de a continua ca biserica ortodoxa sau ca moschee.
Nu se pastreaza obiceiul de la intrarea in moschei, de a te descalta, dar cozile sunt oricum impresionante si fara intarzierea cauzata de descotorosirea de incaltari. Oamenii sunt atrasi si de ceea ce se numeste adancitura sfanta; acolo unde iti introduci degetul mare cu palma deschisa orientata spre stanga si daca reusesti sa o rotesti la 360 de grade, garantat, o dorinta iti va fi indeplinita.