Luarea deciziilor si performanta sociala a unei companii

Luarea deciziilor este un proces foarte important pentru manageri, deoarece presupune consecinte pentru cel putin inca o alta persoana si in unele cazuri pentru intreaga organizatie si desigur pentru comunitatea in care firma isi desfasoara activitatea. Din acest motiv deciziile sunt de cele mai multe ori un prilej de stres si tensiune pentru manageri. Datele cu care  lucreaza nu sunt nici perfecte, nici  complete si cu toate acestea managerii sunt raspunzatori pentru decizii si pentru urmarile lor, fiind evaluati de superiori, dar si de catre subaltern, partenerii de afaceri, comunitate. Cand se evalueaza deciziile manageriale se au in vedere eficacitatea  adica masura in care scopul stabilit a fost atins prin aplicarea deciziei  si eficienta  adica masura in care castigurile au depasit cheltuielile (Corneliu Russu, Management, Editura Expert, Bucuresti, 1996, p. 90).

Eficacitatea si eficienta unui manager nu depind totusi numai de calitatea deciziilor pe care le ia, ci si de o multime de alti factori pe care el nu-i poate controla si de aceea nu este just sa fie sanctionat cu duritate inainte de a se cunoaste toate detaliile situatiei.  Eficienta unei decizii depinde si de atasamentul celorcare  trebuie sa o implementeze ( Viorel Cornescu, Paul Marinescu, Doru Curteanu, Sorin Toma, Management, de la teorie la practica, Editura Universitatii din Bucuresti, 2004). Acest aspect este demn de luat in considerare.

Managerii au un rol important in a-i face pe angajati sa manifeste un grad ridicat de implicare in implementarea deciziilor. Un manager care dovedeste de-a lungul timpului ca este moral si care contribuie semnificativ la construirea unei culturi organizationale a moralitatii reuseste totodata sa ii implice pe oameni in implementarea deciziilor. Oamenii care stiu ca au un lider corect sunt mai dispusi sa coopereze chiar si atunci cand nu sunt platiti cum isi doresc decat altii care se simt nedreptatiti si exploatati.

A evalua un manager in functie de deciziile sale este o operatiune destul de complicata si care implica riscuri, mai ales ca unele conjuncturi nefavorabile pot sa conduca la rezultate proaste desi deciziile nu au fost rele. Pe de alta parte, unele decizii mai putin bune pot trece ca fiind bune daca apare un context in care organizatia este oricum favorizata si se obtin rezultate bune. Eficienta deciziilor nu trebuie deci evaluata numai in functie de rezultatele economice. Desigur ca din perspectiva organizatiei cel mai mult conteaza profitul, insa o organizatie are si datorii fata de societate, caci societatea este la urma urmelor cea care ii permite sa existe si cu ajutorul careia obtine profit. Din acest motiv deciziile managerilor trebuie sa fie evaluate din mai multe puncte de vedere, inclusiv din punctul de vedere al performantei sociale a organizatiei.

O parte din marile companii par sa fi inteles in sfarsit ca dincolo de a avea un profit satisfacator si de a avea clienti multumiti mai exista si alte lucruri bune pe care o organizatie care nu este o organizatie non-guvernamentala le poate face. Evaluarea deciziilor manageriale trebuie sa tina cont si de realizarea unor obiective ce tin de responsabilitatea sociala a organizatiei.  Un manager poate fi considerat eficace si eficient din punctul de vedere al rezultatelor economice, dar daca aceste rezultate ascund o sub-performanta sociala ele nu aduc valoare reala. Cifrele bune obtinute cu pretul deteriorarii ireversibile a mediului inconjurator, al exploatarii angajatilor, al afectarii vietii unei comunitati etc. sunt doar cifre, dar nu au valoare. Ca exemplu, o componenta importanta a performantei sociale a unei companii este cea a desfasurarii de activitati profitabile in conditiile protejarii naturii.

Este posibil ca unii  manageri sa ia decizii in urma carora nu asteapta decat profit, fara a se gandi ca lasa generatiilor viitoare o planeta murdara si poluata tocmai din cauza afacerilor lor de succes. Alti  manageri se gandesc la decizii care ii ajuta sa obtina castiguri fara a afecta mediul. In fine, pot fi manageri care isi doresc sa decida astfel incat organizatiile lor sa prospere si in acelasi timp sa contribuie la reducerea poluarii.  Desigur, se poate discuta si despre alte componente ale strategiei de responsabilitate sociala. Pentru ca o astfel de strategie sa conduca realmente la performanta sociala a companiei este esential ca toti managerii din organizatie sa impartaseasca aceleasi convingeri si mai ales ca la nivelul consiliului de administratie compania sa aiba parte de membri carora le pasa de planeta si de oameni. Daca in firma doar una sau doar cateva persoane  cu putere de decizie doresc sa dirijeze o parte din profit spre actiuni cu caracter responsabil social, atunci cauza pe care vor sa o spijine nu are sanse prea bune sa fie luata in serios. In fine, pentru ca responsabilitatea sociala sa nu fie doar o strategie de imagine, ci una de suport a performantei sociale a unei companii, este necesar ca  deciziile manageriale sa fie si tinta evaluarii din partea publicului. Acesta trebuie sa se informeze din proprie initiativa, cu ajutorul rapoartelor pe care le emit anual insesi companiile si pe care  le completeaza organizatiile  non-profit specializate in analiza comportamentului moral al firmelor.
Drd. Leria Ileana Boros