Mai bine mai tarziu?

La Mangalia s-a intamplat ceva. Intr-o ocazie rara, statul a aratat ca poate sa fie si „open minded”. Chiar daca in al 12-lea ceas, dupa 4 tentative esuate de privatizare a santierului naval, AVAS a semnat un parteneriat cu grupul german Lurssen prin care practic „imprumuta” santierul germanilor pentru modernizare si imparte cu ei pe din doua profitul care va rezulta.

Bineinteles ca in spatele intelegerii stau si alte interese, Germania fiind un investitor strategic in santiere navale militare, insa oricum este semnalul unei schimbari de optica. Decat sa tii active care ruginesc de la zi la zi, pentru ca nu reusesti sa convingi pe nimeni sa le cumpere, nu mai bine le dai in „arenda”? Timp in care fiecare parte se convinge de seriozitatea celeilalte si sunt evitate revolutii ale angajatilor ca urmare a unor privatizari „dupa ureche”, ca la combinatul de la Resita sau ca la Tractorul Brasov.

In functie de cum va merge colaborarea, Lurssen se poate ulterior dovedi un cumparator viabil al santierului. Ideea AVAS este normala intr-o economie de piata normala. Ramane in aer o intrebare cu miza: se va aplica in continuare si pentru alte active „ruginite” noua strategie?