Mintea romanului de pe urma

Prima data am auzit despe mintea romanului de pe urma in filmul „Haiducii lui sapte cai”, unde raspopitul o definea astfel: „ca buna e si multe faci cu ea”.

Dar ce sa mai faci cu ea din moment ce trecutul nu se mai schimba? Inveti, e clar, dar decizia din trecut o mai poti schimba?

Lucrez in imobiliare: de cand cu criza, am proprietati ale caror preturi au scazut cu valori dramatice. Din discutiile cu proprietarii, aud adesea: „am avut cumparator la 160.000 euro in aprilie 2008, cu banii jos si n-am vrut sa vand. Dar acum nu las sub 100.000 de euro. Mai bine-i dau foc.” Sau „daca stiam ca va scadea atata, va dadeam 5.000 de euro sa-i faceti o promovare agresiva, o vindeam atunci si nu pierdeam 25.000 de euro cat pierd acum”. Si acestea sunt preturi de criza, unele vor merge in jos, altele vor scadea dramatic si vor trece decenii pana sa se ajunga la acelasi nivel. Cam asa arata azi mintea romanului de pe urma.

E buna? E utila?

Am fost cu un client care, pentru prima proprietate a oferit 93.000 euro cash. Proprietarul nu a vrut sa vanda: mai asteapta (sau ii da foc). Este parerea lui, proprietatea sa, o respect si nu pot sa nu-l cred ca este sincer in ceea ce spune. Judecand insa dupa mintea romanului de pe urma, va intreb:

E bine? E rau?

Analizand cum „merg” lucrurile, prevad cateva falimente ale unor sucursale bancare sau ale unor banci din Romania. Si parca aud cativa bancheri, undeva pe la anul: „Daca stiam, in aprilie – mai 2009 reduceam dobanzile, poate am fi salvat ceva. Dar cu dobanzile interbancare, ne-am fi permis oare? Daca reduceam noi primii aceste dobanzi, ceilalti ar fi facut-o? Pentru ca, uite!, nu suntem singurii care am iesit din piata pentru ca am dat faliment”.

Judecand dupa numarul de banci care suna la agentie pentru a ne instiinta ca au pornit creditarea imobiliara la dobanzile destul de mari de acum, ma indoiesc ca se mai poate face ceva: se vede insa clar cum LACOMIA si FRICA dicteaza in luarea deciziilor si asta nu o spun eu, o va spune „MINTEA ROMANULUI DE PE URMA”.