Modelul scandinav in turism – pe cand si in Romania?

Un drum cu autobuzul de la Stockholm la Kapellskar (80 de kilometri), plus o calatorie cu feribotul pana la Mariehamn, in Aland, un teritoriu finlandez, si retur. Pret: 55 de coroane suedeze, suma echivalenta cu 5 euro, sau 22 de lei. Micul dejun (un generos bufet suedez) costa 8 euro.
[img=363][/img]

„Firma aceasta lucreaza in pierdere”, este primul gand care iti trece prin cap. Nava impresioneaza nu numai prin dimensiuni, ci si prin facilitati: restaurante, sali de jocuri electronice, sali de conferinte, locuri de joaca pentru copii. Cativa pasageri imi spun ca ne aflam pe un vas mic, de numai 3 etaje. Aceeasi companie opereaza feriboturi de 13 etaje, cu discoteca la fiecare nivel si camere de cazare.
[img=359][/img]

Cum sa administrezi profitabil o asemenea flota, cand percepi preturi atat de mici? La terasa de la pupa, orice bautura (suc, apa minerala, whisky, bere, etc) costa intre 4 si 5 euro. Poate ca turistii cheltuiesc din greu pe la restaurantele navei. Dar parca tot nu iese la socoteala. Combustibilul, salariile personalului, intretinerea flotei trebuie sa implice eforturi financiare uriase.
[img=360][/img]

„Domnule, in sistemul asta, nimeni nu pierde si toata lumea e multumita”, explica zambind Harir, un medic palestinian stabilit la Stockholm, unde conduce o clinica privata.

[img=362][/img]
Compania de shipping (inregistrata in Finlanda) realizeaza cea mai mare parte a profitului din transportul de marfuri, pe vase putand fi incarcate de la autoturisme pana la TIR-uri. In schimbul acordarii licentei, guvernul ii impune sa transporte si pasageri. Proportional cu numarul de clienti, compania beneficiaza de reduceri de impozite.

[img=361][/img]

„In extra-sezon, ofera promotional croaziere gratuite de 2-3 zile. Imi pare rau ca sunt ocupat cu clinica si nu pot da curs invitatiilor”, spune Harir.

La inceputul anilor ’90, Ion Iliescu, pe atunci presedintele Romaniei, vorbea cu patos despre introducerea modelului suedez. Declaratiile sale starneau zambete, nu pentru ca acest model ar fi ineficient, ci pentru ca nimeni nu credea in posibilitatea ca el sa fie pus in aplicare si la noi. Si intr-adevar, nici nu a fost vreodata aplicat.

Desi, studiat la fata locului, nu pare deloc complicat. Schema ar fi cam asa: o firma deruleaza o activitate profitabila, iar guvernul o stimuleaza sa presteze si servicii in folosul populatiei. Win-win-win: firma obtine profit, clientii se relaxeaza cu costuri modeste, iar tara isi dezvolta turismul, cu un evident castig de imagine. De ce nu ar fi posibil si in Romania?