Not second life, but second chance!

Exista in psihoterapie o tehnica experimentala prin care esti pus sa iti joci propriul rol pe o scena la propriu.

In cazul in care te crezi Napoleon, terapistul tau te aseaza pe o scena, te imbraca in Napoleon iti aduce generali, armata si posibil o Josephine (depinde de terapeut). Acest exercitiu este pentru a reveni cu picioarele pe pamant.

Dus mai departe, exercitiul ar avea mult mai importante aplicatii asupra vietii oamenilor asa zisi normali care ar avea surprize de autocunoastere daca si-ar descoperi practic ce rol joaca ei in viata de zi cu zi, atat pentru ei insisi, cat si pentru ceilalti.

In prezent se dezvolta online „second life”. Esti acelasi „tu” sau poate ceva mai bine.

Acest „ceva mai bine”, personal, ma intereseaza. Pentru cei mai multi oameni, „second life” devine in acest fel „second chance”.

Fiindca ma ocup cu online-ul ma preocupa sa adaptez programe pentru avatari.

Chiar as fi curios sa vad ce ar alege publicul Evo Tv. Dezvoltarea pe sistem clasic sau dezvoltarea cu emisie si in second life?