Pentru guvernanti: imaginea se cumpara cu bani si creier

De ceva timp incoace, subiectul institutiilor de stat care au dat bani ori au creat diverse facilitati unor ziare, posturi de radio sau televiziuni face mare valva. „Cazul Ridzi”, capul de afis al verii 2009, se pare ca nu este unul singular.

Un scandal care implica mass-media nu poate fi dezbatut decat… tot in mass-media, si de aici, situatii comice cum ar fi cea prezentata de Mircea Marian in Evenimentul zilei: somata de Robert Turcescu, realizatorul de la Realitatea TV, sa numeasca jurnalisti care au facut excursii pe cheltuiala Ministerului Turismului, Elena Udrea, ministrul de resort, a prezentat o lista pe care figura chiar Robert Turcescu!

Cat de nocive, de condamnabile sunt astfel de practici? Din propria experienta, pot spune ca ele se aplica si prin alte parti, dar sub forme mai inteligente.

In 1997, o fundatie americana a invitat 5 jurnalisti romani de la ziare si televiziuni intr-o excursie de documentare in Cehia si Ungaria.

Ce motive ar fi avut o organizatie privata, finantata din SUA, sa plimbe jurnalisti prin fostul lagar socialist, fara sa ceara nimic in schimb, nici macar ca numele sa ii apara in articole? Raspunsul se afla in cele 5 reportaje publicate: absolut toate vorbeau, foarte obiectiv de altfel, despre performantele Cehiei si Ungariei, tari cu populatii mai mici decat Romania, dar superioare, pe vremea aceea, la nivelul de investitii straine atrase, evolutia produsului intern brut, viteza procesului de privatizare, etc. (Excursia de documentare a inclus vizite, in ambele tari, la presedintie, guvern, alte autoritati centrale si locale, redactii ale unor ziare).

Intr-o tara care mai pastra inca multe sechele de mentalitate comunista, au aparut astfel 5 materiale de presa care faceau propaganda economiei de piata. Trebuie reamintit ca in 1997 trecuse abia un an de la alternanta la putere dupa alegerile parlamentare si prezidentiale, nu exista nicio publicatie financiara cu aparitie zilnica, iar emisiunile TV pe astfel de teme constituiau o raritate.

Facand o paralela cu cele descrise mai sus, guvernantii romani si-ar putea apara interesele in mass-media prin metode mai subtile. De exemplu, sa sustina legislativ fundatii care sa promoveze turismul autohton, fara pretentia de a-si vedea numele scris in ziare cu litere de-o schioapa.