Ponta, urmasul lui Willy Brandt

Premierul Victor Ponta a fost ales vicepresedinte al Internationalei Socialiste, la congresul care se desfasoara in Africa de Sud, dupa cum anunta [url=http://www.ziare.com/victor-ponta/premier/victor-ponta-ales-vicepresedinte-al-internationalei-socialiste-1187289]Ziare.com[/url].  

Functia nu are o importanta atat de mare pe cat am crede la prima vedere, deoarece organizatia numara vreo 30 de vicepresedinti „din toata lumea”, dupa cum recunoaste chiar Ponta.  

Politicianul roman intra totusi in clubul select al celor cu functii in conducerea organizatiei, alaturi de personaje ca fostul cancelar vest-german Willy Brandt (presedinte in perioada 1976-1992) sau fostul premier francez Lionel Jospin (presedinte de onoare).  

Cu numai cateva saptamani in urma, Victor Ponta era pus la stalpul infamiei si acuzat de toata Europa ca a plagiat la teza de doctorat. Acum a devenit un lider respectabil, batista pare sa se fi asezat cuminte pe tambal.

Intre timp, colegii lui de partid au acceptat, in urma unor SMS-uri, readucerea la Cotroceni a presedintelui Traian Basescu, suspendat de Parlament si supus referendumului. Vicepresedintele Internationalei insusi a agreat termenul „coabitare”.  

Sa fie Basescu atat de iubit in comunitatea politica mondiala? Nu prea avem indicii in sensul asta. Imagini venite de la intruniri la nivel inalt ne-au aratat cum fostul premier italian Silvio Berlusconi l-a dat cu mana la o parte ca sa discute cu alti demnitari, iar fostul presedinte francez Nicholas Sarkozy ii facea semne largi sa-l lase in pace. Presedintele american Barack Obama l-a primit cateva minute la Casa Alba si daca a hahait bine, probabil l-a servit cu un mar.  

[url=https://www.dailybusiness.ro/bloguri/valentin-gros/altele/de-ce-l-au-preferat-stapanii-lumii-pe-basescu-2197]Asa cum scriam si ieri[/url], nu persoanele intereseaza, ci atitudinea.

Prin anii ’70, Romania era condusa de Nicolae Ceausescu, Bulgaria de Todor Jivkov, Ungaria de Janos Kadar, Cehoslovacia de Gustav Husak, Polonia de Edward Gierek. Toti alesi de partidele comuniste locale. Aflat la carma URSS, Leonid Brejnev era prea ocupat cu treburile lui ca sa trimita ordine de genul „dati-l jos pe Ceausescu si puneti-l pe Stefan Voitec”.  

Sovieticii interveneau (dar nu cu „ingrijorari” transmise diplomatic, ca Angela Merkel azi, ci cu tancurile) numai ca sa-i potoleasca pe doritorii de schimbare. Asa au procedat in 1956 in Ungaria si in 1968 in Cehoslovacia.  

Deosebirea dintre atunci si acum este ca lupta pentru decizie in interiorul statelor se duce prin mai multe partide si partial la vederea presei. Popoarele au permisiunea sa intre in aceasta lupta numai conform programului, o data la 4 (sau 5) ani, cand au loc alegeri.
[img=796][/img]

Asemanarea consta in teama autoritatilor de a accepta ruperi de program si schimbari „peste rand”.  

In Romania lui Ceausescu, cel mai temut cuvant era „securitate”. Temut de popor, respectat de capii sistemului.  

Astazi, varianta acestui cuvant in limba engleza ofera 2,6 miliarde de gasiri pe Google.