Propunere privind calculul impozitului pe profit

Cu 2 luni in urma, am prezentat in standard.ro (fostul portal al ziarului business standard.ro) o noua metoda de calcul a impozitului pe proft, complet diferita de sistemul actual. Incerc sa fac acelasi lucru si in dailybusiness.ro, in speranta ca voi avea reactii, cel putin din zona retelei de parteneri, astfel incat sa pot face calcule si sa-mi argumentez mai bine propunerea.

Am avut doua motivatii in privinta introducerii unui nou calcul al impozitului pe profit. Pe de o parte, m-am gandit ca impozitarea veniturilor/profiturilor directe trebuie sa preleveze cat mai putin din castigul unui patron, astfel incat acesta sa aiba resursele necesare pentru a relua procesul productiv si investitional. Pe de alta parte, sustin ca impozitele directe aplicate intreprinderilor nu trebuie sa fie o confiscare de venit, cum se intampla in prezent, pentru ca in aceste conditii este distrusa clasa mijliocie, ceea ce pentru un stat democratic este sinucidere. In plus, sistemul impozitelor directe aplicabil societatilor comerciale este greoi si confuz, coexistand 3 modele: impozit minim obligatoriu, impozit forfetar si cota unica. Asa ceva este inadmisbil.

In esenta, sistemul de calcul al impozitului pe profit pe care il propun se rezuma la urmatoarele variante:

Varianta I: Profit impozabil = venitul brut din anul financiar curent – venitul brut din anul financiar precedent – „iesirile”

Varianta II (cea orginara, germana) Proftul impozabil = activul net din anul financiar curent – activul net din anul financiar precedent – „iesirile”.

Ambele variante de calcul, intre care exista niste diferente de abordare, se axeaza pe aplicarea impozitului asupra diferentei de venit sau diferentei de activ net (conform datelor din bilantul contabil) din ultimii 2 ani fiscali succesivi. Care este diferenta fata de sistemul actual ? Simplu. De exemplu, daca intr-un an o microintreprindere realizeaza un venit net de 50.000 euro si intr-un alt an 55.000 euro, impozitul se aplica la aceste valori. Pe cand in varianta pe care o propun, impozitul se aplica a asupra diferentei, adica: 55.000 – 50.000 euro = 5000 euro.

Metoda de calcul a impozitului per profit pe care avansez porneste in buna masura pe sistemul german, care utilizeaza compararea activului net (Betriebsvermogensvergleich), in care profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre activul net de la sfarsitul anului financiar precedent cu activul net al anului financiar curent, din care se reduc majorarile de capital (la capitalul autorizat al societatii) si iesirile (reduceri de capital autorizat, investitii in valori mobiliare).

In Germania, compararea activelor, asa cum sunt inregistrate in bilant se foloseste inca din 1925, dar calculul bazat pe diferenta dintre activul net a fost introdus, din cate stiu in 1944.

Spre deosebire de toate celelalte tari vest-europene, inclusiv Romania, Germania are un sistem bazat pe abordarea „Steuerbilanz” (tax balance sheet), respectiv abordare pe bilant fiscal, nu pe raportul venituri/cheltuieli/pierderi. Probabil, gandirea germana a avut in vedere, ca impozitul trebuie sa incurajeze cresterea de avere, fara sa penalizeze acumularea acesteia atat de mult.

Efecte

Prin aplicarea impozitului pe profit asupra diferentei de venituri brute din ultimii 2 ani sau a activelor nete, se incurajeaza productivitatea si cresterea activelor unei companii. De asemenea, se reduce evaziunea fiscala si se disciplineaza cheltuielile. Evaziunea fiscala in solutia pe care o sustin ar fi mai mica decat in cazul in care se utilizeaz aimpozitul forfetar sau impozitul aplicat asupra venitului net, intrucat comerciantii sunt tentati sa abuzeze de cheltuielile deductibile.

O problema pe care cu greu o pot cuantifica sunt „iesirile”. Prin „iesiri” inteleg majorarile de capital autorizat („capital social”), subscriere de capital la alte societati comerciale si dividende. Totusi, dividendele ar putea fi excluse desi ar fi supuse unei duble impozitari, odata prin aplicarea impozitului pe profit asupra venitului net si a doua oara la plata dividendelor. In acest ultim caz, insa, depinde ce doreste statul sa realizeze. O dubla impozitare a dividendelor descurajeaza distributia acestora, dar lasa la dispozitia intreprinderilor mai multe fonduri.

Cat priveste, efectul asupra veniturilor statului, nu cred ca exista mari probleme, desi aparent ar fi. Metoda de calcul a impozitului pe profit bazat pe diferenta de venit sau de activ net nu poater fi introdusa decat in 3-4 ani. In primul an la micorintreprinderi, in al doilea la intreprjnderi mici, in al treilea la intreprinderi mijlocii si in al patrulea la cele mari.

Daca, in prezent, impozitul pe profit reprezinta aprox. 2,8% din Produsul Intern Brut, la acest procent contribuind marile intreprinderi cu 72%, atunci inseamna ca aplicarea impozitului pe profit in 3-4 ani, conform metodei pe care o propun nu ar afecta veniturile fiscale. In plus, metoda de calcul a impozitului pe profit fiind aplicata incremental (pas cu pas) pe masura ce iesim din criza, permite nu numai cuantificarea efectelor sale, dar si salvarea intreprinderilor celor mai afectate.

Ramane de vazut care ar fi varianta cea mai optima de calcul a impozitului pe profit, respectiv cea bazata pe diferenta intre venituri brute (care pastreaza abordarea actuala venit/cheltuieli) sau cea care utilizeaza diferenta dintre activele nete (abordarea pe bilant).

Daca aceasta propunere prezinta interes si primesc reactii, voi continua sa o promovez, facand mai intai calcule asupra presiunii fiscale individuale.