Psihopatia manageriala

Am avut o reactie necontrolata fata de un subaltern care a comis o greseala si am tras doua invataminte.

1) reactia necontrolata are ca radacini frustrarile pe care mi le-au produs, la randul meu, alti sefi – ceea ce nu conteaza
2) din acel moment, subalternul munceste de parca ar fi bagat in priza, ceea ce e bine, dar in ritmul acesta risca sa faca un atac cerebral, ceea ce ar fi rau pentru companie, ca daca devine indisponibil, trebuie sa angajam pe altcineva in locul lui.

Materialul Managerii din Romania mai mult vorbesc si scriu decat gandesc si asculta ofera informatii despre psihopatia manageriala, dar nu ne spune daca aceasta psihopatie este rea sau buna. Adica profitabila sau deficitara.

Probabil majoritatea neinititatilor se vor grabi sa afirme ca o atmosfera de lucru relaxata conduce la rezultate pozitive, dar exista si opinii care contrazic teoria aceasta. Am citit undeva ca filmul Unora le place jazz-ul (Some Like It Hot) a fost realizat intr-o permanenta tensiune, protagonistii Tony Curtis si Marilyn Monroe ajunsesera sa se urasca in asa hal, incat erau gata-gata sa se sfasie de cateva ori. Dar in final, a iesit o bijuterie cinematografica, vizionata si astazi cu placere, desi se indreapta catre respectabila varsta de 50 de ani (pelicula fiind lansata in 1959).

In concluzie, dati-mi voie sa inchei cu adaptarea business a unui stravechi dicton latin „Pereat mundus fiat profitus”, adica sa piara toata lumea, dar sa rezulte un castig financiar.