Razboaiele SUA sunt bune?

E naiv cine crede ca SUA si celelalte mari puteri au intervenit in Libia „ca sa stopeze violentele lui Gaddafi”. Ca si cum liderii unor state dezvoltate prin individualism si expansiune ar avea insomnii din cauza unor sarantoci masacrati la mii de kilometri distanta.

E la fel de naiv cine spune ca „America ar trebui sa stea in banca ei” si sa nu mai trimita trupe in alte tari. Orice sistem, termodinamic, biologic, social etc, are tendinta sa se extinda. O planta agatatoare se raspandeste prin toata casa, iar o firma cu cea mai mare cota de piata in orasul ei va incerca sa vanda si in alte orase. In mod natural, marea putere financiara, politica si militara SUA nu poate „sa stea intr-un loc”.

Imposibil sa impiedici expansiunea acestui sistem, atat timp cat el dispune de resursele necesare expansiunii. Tot ce putem face este sa vedem unde duce drumul.

Pentru asta, vom lua ca studiu de caz Romania, o parte integranta a democratizarii Estului, plan aplicat in anii ’80 de Reagan si Bush sr., cu ajutorul lui Gorbaciov. A fost tot un razboi, dar poreclit „revolutie” si dus cu arme variate: tancul la Bucuresti, „catifeaua” la Praga. Si experimentat pe popoare cu un altfel de mental colectiv fata de populatiile musulmane. Care au fost efectele?

Romanul de azi difera clar de cel din urma cu doua decenii. E mai pragmatic, determinat, money-oriented. Vrea bani si nu pierde timpul acolo unde nu-i poate castiga, lupta pe plan local ori se duce oriunde in lume pentru un venit mai mare. Are libertate de circulatie si de informare.

La polul opus ar fi, paradoxal, unele considerente tocmai de ordin financiar, punctul forte al capitalismului. „Nu esti sigur pe serviciul tau, casele si cheltuielile de intretinere sunt prea mari”, zice un cliseu vehiculat de nostalgici. Nu departe de adevar.

Dar si la acest capitol, economia de piata (plus progresul tehnologic) ne-au adus unele avantaje, aproape de neimaginat in 1989. Cu un salariu mediu lunar (circa 1.500 lei) poti cumpara astazi 4-5 televizoare (nu plasme, dar oricum mai bune decat cele „ceausiste”) sau 5-10 perechi de blugi (depinde cat esti de pretentios la marca). Iar cu economii pe 6 luni, un an, poti lua o masina. La mana a doua, dar fara „coada la aprobare” si cu drept de circulatie in toate duminicile, indiferent ca data este para sau impara.

Strict economic vorbind, razboaiele purtate de SUA si celelalte mari puteri sunt bune?. Iata o tema care nu se va epuiza atat timp cat sistemul in discutie va continua sa functioneze. Si sa se extinda.