Se clatina ultimul bastion de incredere: INS

„Ce este, este; ce nu este, nu este” spune un principiu zen. Adevarul din spate se refera la necesitatea de a fi realist. Falsele sperante sunt la fel de rele ca minciuna intentionata. Iata ca acum autoritatile romane se fac vinovate de un nou pacat. Nu doar ca nu reusesc sa puna bugetul de stat pe plus, dar nici nu masoara corect deficitul. Ceausescu si ale sale planuri cincinale ne fac cu ochiul peste timp. Parca ne-ar zambi: „N-ati scapat nici acum de ce v-am invatat”.

Eurostat se plange ca Romania transmite date false. Unul din ultimele repere de incredere ale romanilor in autoritati, poate cel mai solid, Institutul National de Statistica, isi joaca credibilitatea in aceste zile. Depinde de ei cum vor iesi dintr-o situatie limita. Pentru ca daca te numesti Institut de Statistica, si cineva cu greutate iti spune ca nu stii sa calculezi, deja poti sa „te lasi de sportul asta”.

Suntem saraci, dar nici nu numaram bine. Ascundem gunoiul sub pres. Si cand ni se cere sa dam socoteala, facem ce stim mai bine. Pasam raspunderea.

Deja a inceput jocul. Oficialii nostri ar fi in stare sa spuna orice, mai putin ca au gasit buba si au pedepsit vinovatii. Iata prima mostra – Ialomitianu, despre deficitul bugetar: Trebuie sa clarificam cine are dreptate, BNR sau INS. Nu v-ati prins? E totul un joc de glezne, o mima, ne mai facem ca verificam un surub, mai strangem o piulita, mai trece timpul, lumea uita.

Numai ca UE nu prea uita. Eurostat este „bratul” care se ocupa cu cifrele si UE nu-si permite glume aici; si-asa are multe pe cap, asta ar mai lipsi – nici sa nu stie dimensiunile adevarate ale problemelor. E drept ca nu suntem noi primii banuiti de calcule masluite, dar sa fii sau sa nu fii suspectat de minciuna cand deja ai multe bube in cap nu e deloc totuna, cum incearca sa sugereze autoritatile romane acum. Sa fii sarac nu e o vina, dar sa fii mincinos, da. Iar sa continui sa minti dupa ce esti prins, e deja ticalosie. Dar unii nu mai au incotro, pentru ca drum inapoi pentru ei nu mai exista.

Suntem tara corupta fara corupti si tara in care nimeni nu este nominalizat cu nume si prenume ca fiind raspunzator pentru ilegalitati si imoralitati. Mai putin cate o asistenta de maternitate care mai ia din cand in cand asupra sa oprobriul public.

Exemplul autoritatilor e urmat, intr-un cerc vicios fara sfarsit, de smecherii mai mici sau mai mari. Zilele astea se intampla (din nou) in fotbal. Ati observat cum fotbalul este o oglinda fidela a ce se intampla in intreaga societate? Prinsi cu mata in sac si cu tortele cusute in fularele aruncate de jucatori in tribuna, oficialii clubului Dinamo (al Politiei, iar politia inseamna „lege si ordine”, nu?) au inceput si ei joaca de-a pisica „pasata”. Nimeni nu stie cum au ajuns tortele in fulare, iar jucatorii dau declaratii hilare, cu siguranta celor care isi stiu spatele protejat. „Noi n-am stiut ce se afla in fulare. Cum au ajuns la noi? Le-am gasit in vestiar. Cine le-a pus acolo? Nu avem idee”. Logic. De unde sa stie un fotbalist ce se intampla in vestiarul lui?

Care e legatura intre INS si Dinamo? Chiar asta: de la mic la mare, se minte, se simuleaza munca, iar cand trebuie sa raspundem, cautam vinovatii indelung, fara sa ii gasim niciodata.

Daca oamenii din procuratura si justitie nu vor incepe sa isi faca treaba, cu riscul de a fi dati la o parte de mai marii lor murdari, „mainile curate” va ramane doar o idee dintr-un film, de demult, dintr-o alta tara, cu un viitor mai bun.