Statul e in faliment nu pentru ca e obez, ci pentru ca a lasat economia sa moara

Da, avem un stat obez: sute de mii de functionari publici redundanti, cheltuieli publice desantate, licitatii acordate firmelor prietene. Dar culmea! Adevarata problema nu e asta. Nu din cauza asta s-a ajuns la taierea salariilor si pensiilor. Raul s-a nascut in cu totul alta parte, si in isteria nationala in care am intrat de cateva zile lucrurile se amesteca si nu se mai intelege clar.

Un pic de simplificare va fi de ajutor. Coruptie publica exista peste tot in lume. Credeti ca guvernul Canadei nu e suspectat de contracte dubioase? Cititi presa de acolo si o sa vedeti exemple destule. Ministere cu prea multi angajati? Exista cate o dezbatere in fiecare tara europeana. Si atunci de ce Romania e mai cu mot? De ce am ajuns sa ne dam de ceasul mortii ca nu mai avem bani sa sustinem armata, spitalele, profesorii si jandarmii, in timp ce alte tari n-au probleme atat de grave?

Adevaratul raspuns sta in felul cum guvernul se implica in supravegherea mediului economic. Statul nu e un arbitru echidistant, sau, la greu, un tata gata sa ajute (cum se intampla in toate pietele occidentale afectate de criza).

In Romania, statul e un tata vitreg si betiv care te poate ajuta cel mult prin faptul ca nu-ti da o palma cand vine acasa. Companiile care vor sa faca business sunt la mila statului, tot timpul cu frica in san ca se va mai schimba o lege, ca se va mai modifica o taxa, ca TVA nu va fi returnat la timp.

Statul este parintele evaziunii fiscale, care a impanzit tara pentru ca inspectorii de la Garda Financiara isi fac plinul si apoi se uita in alta parte.

Statul este de vina pentru ca fondurile europene nu se absorb in economie, pentru ca functionarii lui sunt prea incompetenti ca sa gandeasca un sistem simplu de transmitere a banilor la cei care au nevoie de ei.

Tot statul e raspunzator pentru ca, desi avem bani destui si someri o multime, nimeni nu construieste infrastructura, singurul mod prin care poti aduce investitori si turisti.

Daca cei 4 piloni ar fi fost in picioare (predictibilitate fiscala, eradicarea evaziunii, absorbtie usoara a banilor europeni, investitii publice inteligente), acum nu ne-ar mai fi durut capul ca n-avem bani de pensii si salarii. Toata coruptia din sistemul de stat si toate problemele publice pe care le stim ar fi fost sustinute si platite de economia privata, din simpla ei functionare.

In schimb, statul a ajuns sa-si pedepseasca angajatii si pe propriii cetateni pentru faptul ca el insusi si-a taiat toate sursele importante de venituri, a epuizat tot maruntisul, si acum, in ceasul al 12-lea, nu intelege ca a inceput sa scormoneasca dupa bani in locurile nepotrivite: la pensionari, someri si mame cu copii mici.