Statul in slujba individului

Statul nu trebuie perceput ca o realitate absoluta pentru ca el se afla in serviciul fiecarui cetatean si este responsabil pentru binele intregii comunitati, dar si pentru binele fiecarui contributor. In aceste conditii, statul este o societate de ordin superior care ,,nu trebuie sa se interpuna in viata interna.. lipsind-o de competentele ei, ci mai degraba, la nevoie sa o sustina si sa o ajute sa isi coordoneze, in vederea bunului comun, actiunea cu actiunile altor elemente ce contin societatea respectiva (Ioan Paul al II-lea, Centesimus annus, nr. 48).

In viata sociala, politica si economica se aplica principiul subsidiaritatii care promoveaza ,,prin insasi natura sa descentralizarea la nivel de de actiune, precum si federalismul la nivel de gandire si structura sociala. (Vladimir Peterca, Calea spre oameni, Editura Sapientia, Iasi, 2011, p. 687). De precizat ca subsidiaritate provine din limba latina si se refera la ajutor sau sprijin. Statul nu trebuie sa se amestece in sfera particulara umana si aici se pot aminti statele totalitate care incearca sa controleze viata oamenilor si incalca dreptul uman fundamental la libertate individuala.

Cand societatea este in criza, statul are menirea de interveni si de a sprijini diferitele institutii ce intra in componenta sa, ajutandu-le sa iasa din situatia critica. De subliniat ca statul nu trebuie sa le inabuse, ci doar sa le ajute sa se reformeze spre a trece cu bine din situatia dificila: ,,in felul acesta rolul statului devine subsidiar, insa nu fata de misiunea sa proprie, ci fata de propriile sale persoane sau institutii intermediare fata de care statul are misiunea sa se sprijine (Vladimir Peterca, op. cit., p. 687). 

Nu trebuie uitata nici responsabilitatea individuala pentru ca in caz contrar se va rosti … la infinit cuvantul responsabilitate fara asumarea responsabilitatii.
Dr. Adriana Macsut