Stiti sa visati?

Unii oameni se plang de timpul pe care il pierd cu visele de zi. Reverii, vise-cu-ochii-deschisi, daydreaming sau cum mai doriti sa le spunem, departe de a fi nocive sunt de fapt una dintre cele mai importante resurse pe care putem folosi pentru dezvoltare personala.

Daca la un moment dat simtim ca avem nevoie de un „impuls motivational” poate ca a venit timpul sa invatam sa visam cu ochii deschisi. Sau daca visam deja sa invatam sa ne punem la treaba aceste vise.

Cu ajutorul reveriilor putem sa ne vizualizam viitorul succes, ne putem folosi de aceasta tehnica pentru a ne creste gradul de motivare, pentru a munci mai mult si pentru a avea o performanta generala mai buna. Suna ciudat? Crearea unei imagini mentale a viitorului ajuta intotdeauna prin schitarea unui un drum catre (viitoarea) realitate.

O intrebare fireasca ar fi daca unele reverii sunt mai bune decat altele. Da. Unele cercetari au indicat ca atunci cand ne focalizam pe procesul de obtinere al succesului (si nu pe succesul propriu-zis) obtinem o motivatie mai buna. Cu alte cuvinte daca dorim succes financiar ar fi de preferat sa ne concentram pe pasii concreti pe care trebuie sa ii facem pentru a obtine acest succes. Si nu pe vilele si masinile scumpe pe care le vom avea la sfarsit. 🙂

Un alt factor de care ar trebui sa tinem cont este ca imaginarea/vizualizarea unor succese realiste este mult mai motivanta decat imaginarea unor succese vagi sau fanteziste, cum ar fi de exemplu sa devenim cel mai bogat om de pe planeta.

Cum altfel s-ar mai putea mari eficacitatea viselor diurne?

Exista o tehnica recomandata de Noelia Vasquez si Roger Buehler intr-un articol din Personality and Social Psychology Bulletin (Vasquez, N. and Buehler, R 2007 „Seeing future success: Does imagery perspective influence achievement motivation?” Personality and Social Psychology Bulletin, 33, 1392-1405)

Cei doi au facut un studiu propunand „visatorilor” sa isi vizualizeze realizarile din doua perspective diferite. Perspective la propriu, „vizuale” adica 🙂

O parte din subiecti au fost instruiti sa se imagineze obtinand succesul din perspectiva persoanei I („imaginati-va evenimentele prin proprii dvs. ochi ca si cum acestea s-ar intampla in realitate”).

Ceilalti subiecti au fost instruiti sa se vizualizeze obtinand succesul din perspectiva persoanei a III-a („va priviti pe dvs. din exterior impreuna cu tot contextul, ca si cum ati fi un observator exterior al situatiei”).

Noelia Vasquez si Roger Buehler au emis ipoteza ca subiectii care s-au vizualizat pe ei insisi din exterior au fost capabili sa perceapa sensul mai larg al succesului si beneficiile derivate din acest succes. Au aflat ca imaginarea succesului a generat un nivel mai ridicat de motivatie atunci cand vizualizarea avea loc din perspectiva persoanei a III-a.

Un hipnoterapeut carcotas ar putea adauga la explicatiile celor doi cercetatori ca subiectii privindu-se pe ei insisi din exterior au obtinut o anumita disociere si implicit au adancit nivelul transei auto-provocate. Dar pentru ca eu nu sunt un carcotas nu am sa adaug asta 🙂

Dorin Victor Vasile
www.psihoterapie.net