Taxa auto: sa vina pompierii!

Triplarea taxei auto pentru masinile rulate aduse din afara tarii a lasat cu gura cascata pe multa lume. Este o masura dura, care tradeaza disperarea unui Guvern surprins de criza mai ceva ca primarii de zapada si care demonstreaza foarte clar ca taxa nu este una de mediu, ci una de protectie.

Mai rau decat atat, este o masura protectionista care nu are sanse sa fie acceptata de Uniunea Europeana chiar daca Guvernul a lasat o portita de scapare, renuntand la taxarea masinilor Euro 4 noi indiferent daca sunt din Romania sau aduse din afara.

Masura mai scoate la iveala si o mentalitate predominanta la nivelul autoritatilor romane, care tine mai degraba de secolul XX decat de o tara membra a Uniunii Europene din anul 2008. Nu doar ca este ilegala, pentru ca discrimineaza intre masinile noi si cele vechi, dar este si inutila, caci nu va reusi, prin stilul ei pompieristic, sa redreseze vanzarile producatorului autohton de masini si ale celorlalti importatori si sa pastreze locurile de munca atat de des aduse in discutie.

Criza economica mondiala pune deja la grea incercare principiile pe care s-a cladit Uniunea Europeana. Primul ministru Tariceanu a fost primul care a aratat cu degetul la ceea ce fac ceilalti parteneri europeni, cu precadere Germania si Franta, pregatite sa ajute cu orice pret o industrie auto nationala aflata in cadere libera. Motiv pentru a pune pe masa cu satisfactie masuri desprinse din manualele economice din anii ’70.

Imi pun totusi intrebarea: recaderea in protectionism, ridicarea de bariere si renuntarea la principiile UE sa fie rezolvarea? Este oare normal sa incerci sa repari o criza de secol XXI cu masuri desprinse din anii ’70?

Mai mult, este oare benefic, chiar si pentru producatorul autohton de automobile, sa distorsionezi piata in asa hal incat sa fii nevoit sa interzici practic importurile de masini Euro3 vechi de 3-5 ani doar pentru a tine pe linia de plutire vanzarile de masini noi? Este oare o solutie veritabila?

Nu, nicidecum. Caci masura Guvernului nu tine cont de principala problema care a dus la blocarea pietei auto din Romania, si anume blocarea cvasi-totala a creditarii. Bancile nu mai dau credite. Leasingul a devenit un lux. Si chiar daca ai razbi prin hatisul birocratic care ti s-a pus in fata, pentru a lua un Sandero la 8000 de euro vei fi nevoit sa te angajezi la un credit de 16.000 de euro, ipotecat eventual cu casa!

In aceste conditii, daca Guvernul isi inchipuie ca interzicand importul de rable de 1500-3000 de euro ii va determina pe aceiasi cetateni sa se reorienteze catre masini care costa de 3 pana la 7 ori mai mult, se insala amarnic. Oamenii aceia nu au de unde sa scoata acesti bani. Ei vor ramane la Daciile lor productie ’82, non-euro, si gata.

Singurii care vor indrazni sa se apropie de masinile noi sunt cei care doreau sa isi aduca masini Euro3 din UE cu circa 7000 de euro cash, si care acum nu vor mai putea face acest lucru din cauza unor taxe care vor depasi, in medie 2.500 de euro. Dar acestia sunt o cantitate neglijabila si nu vor putea influenta prea mult cifrele de vanzari, pentru ca nici ei nu vor avea acces la creditare. Iar cei 200 de euro dati in plus de Guvern nu ajuta catusi de putin.

Exista un alt set de masuri – moderne – pe care le poate lua un Guvern aflat in fata unei asemenea crize. Nu masuri protectioniste, ci masuri de stimulare a cumpararii de masini noi. Ridicarea primei de casare de la 800 la 1000 de euro este doar un prim pas. Ridicarea numarului de masini pentru care se acorda prima de casare de la 30.000 la 60.000 de unitati este si ea o masura salutara, dar nu e de ajuns.

Singura solutie veritabila pentru a nu aduce industria auto din Romania in colaps este deblocarea cat mai rapida a creditarii. Aici este punctul cheie in care statul trebuie sa ia masuri. El poate rasplati bancile care incep din nou sa acorde credite si poate pedepsi bancile care continua sa refuze sa reintre in joc. In plus, poate apela pentru un timp chiar la comenzi directe, care sa asigure o tranzitie mai usoara pentru producatorii de autoturisme.

In paralel, este absolut necesara inlocuirea taxei de inmatriculare cu o taxa anuala aplicata tuturor posesorilor de autovehicule. Avem peste 2 milioane de masini non-euro in circulatie in Romania. Posesorii lor nu platesc absolut niciun fel de taxa de poluare. Asta in timp ce aceia care vor sa inmatriculeze masini relativ noi si care respecta norme de poluare avansate sunt taxati cu mii de euro. Este absolut anormal si injust.

Dar ca aceasta din urma masura sa reuseasca, taxa trebuie sa aibe mai multe calitati: sa fie suportabila; sa fie gandita astfel incat sa descurajeze posesia de masini non-euro sau euro2; banii stransi in urma ei, care s-ar ridica la peste 200.000.000 de euro pe an, sa fie folositi in intregime pentru a stimula, in ordine, casarea masinilor foarte vechi, cumpararea de masini noi (prin dublarea primei de casare) si cumpararea de mijloace de transport in comun.

Prin introducerea unei taxe de 10-100 de euro pe an, in functie de gradul de poluare al masinii, statul roman ar avea suficiente fonduri pentru a stimula cu adevarat cumpararea de masini noi, fara insa a mai fi nevoit sa incalce atat prevederile UE cat si drepturile propriilor cetateni. In plus, ar inlatura orice fel de discriminare si nu si-ar mai trata cetatenii ca pe niste prosti.

Statul roman se afla in fata unor decizii cruciale in mai multe sectoare, nu doar in cel auto. Abordarile protectioniste sunt cele mai simple, dar in final tot noi vom fi cei care vor plati pentru ele. UE poate impune de exemplu amenzi la fel de mari ca sumele citate mai sus, pe care le vom plati cu totii din buzunar. Iar efectele masurilor protectioniste in planul economic vor fi repede neutralizate de problemele mult mai mari pe care le vor crea.

In valtoarea politica actuala, mai are insa cineva urechi sa auda?