Turismul si exportul de servicii

Grecia, Spania, Franta, Austria, Turcia… Ce au in comun toate aceste tari? Traiesc din turism sau, oricum, o mare parte a Produsului Intern Brut (PIB) le este asigurat de „industria viselor”. Din urma vin puternic vecinii nostri Ungaria si Bulgaria. La fel si Croatia.

De exemplu, turismul contribuie cu circa 25% la PIB-ul Greciei, iar la cel al Croatiei, cu 18,4% (in 2006). Ultima primeste cel putin 10 milioane de turisti anual.

Care este situatia la noi? Aportul turismului la PIB nu depaseste, de ani de zile, 2%. Primim, anual, circa 6-7 milioane de VIZITATORI. Repet, vizitatori. Deci cei care au trecut granitele Romaniei, inclusiv au tranzitat-o. Anul trecut, potrivit Institutului National de Statistica (INS), aproximativ 1,6 milioane de straini au consumat nopti de cazare. Aceasta cifra ne indica numarul real al turistilor straini, care in acest an nu vor depasi, probabil cifra de 2 milioane. Dintre acestia, 60-70% sunt de business, nu de leisure.

Turismul romanesc se dezvolta, dar trebuie sa tinem cont ca el creste simtitor doar raportat la outgoing (plecarile din tara) si turism intern (concediile romanilor in tara). Outgoing-ul inseamna de fapt IMPORT de servicii. Noi, romanii, importam turism sau il vindem la noi in tara. Insa nu suntem (inca) in stare sa ne exportam propria industrie turistica si – practic – imaginea tarii.

Incoming-ul, exportul de servicii, deci aducerea de turisti straini in Romania, creste, dar extrem de putin. Mult sub outgoing sau turism intern. Nimic rau in faptul ca romanii pleaca peste hotare sau petrec vacantele in propria tara. Ideea e cum reusim sa-i aducem pe altii sa vada Romania si sa lase aici BANI. Pentru ca si aici e o problema. Potrivit statisticilor Organizatiei Mondiale a Turismului (OMT), Romania se afla pe unul din ultimele locuri intr-un top 50 al destinatiilor cu potential turistic, la capitolul incasari din turism pe cap de locuitor.

Deci nu stim sa scoatem banii din buzunar strainilor. Cand spun asta nu ma refer la „tunuri” cu preturi mari si la mentalitatea perdanta, de genul „il prind, il jecmanesc acum si mai vedem apoi, treaba lui daca nu mai vine”. Ci ma refer la o strategie coerenta de dezvoltare a entertainment-ului, a industriei de suveniruri etc.

Exportul de servicii are avantaje multiple. In primul rand, beneficiem de 6 miliarde de potentiali turisti care pot veni aici, pe cand cifra romanilor care consuma turism nu are cum sa depaseasca 22 de milioane. E drept, trebuie dezvoltata infrastructura, calitatea serviciilor… Avem nevoie de traininguri, de zambete „pe bune” si de implicarea la unison si coerenta a statului si a agentilor privati.

In final, un aspect care m-a pus pe ganduri. Recent am participat la Targul de Turism Philoxenia din Thessaloniki (Grecia). Ministrul grec al Turismului a comunicat vointa politica si economica a acestei tari de readaptare a ofertei sale turistice si de renuntare la conceptul „Sea, Sun & Sand”. Grecii vor promova de acum inainte, mult mai mult turismul ecologic si cultural, orasele, patrimoniul istoric.

Noi, romanii, inca nu am gasit un concept unitar… Iar factorii de decizie dintr-o tara care deja primeste anual aproape 20 de milioane de turisti, deci mai bine de dublul populatiei, nu stiu nici macar acum ce este aceea autosuficienta.

Am aflat un alt lucru care, pur si simplu, „m-a lasat paf”. Romanii sunt, ca turisti, din ce in ce mai preferati de catre greci. Deoarece, in afara de pretul de baza al pachetului turistic, cheltuiesc in medie circa 180 de euro pe saptamana, bani pe care ii lasa in Grecia. Spre comparatie, germanii prefera sa cumpere pachetul turistic si in rest mai lasa, saptamanal, cam… 19 euro. Ce diferenta mare… Noi, romanii cei „saraci”, lasam de 10 ori mai mult decat germanii.

Oare de ce nu stim sa-i facem, la randul nostru, pe altii sa lase bani la noi? Si nu la receptie sau la cantina hotelului, ci in magazine, dupa suveniruri, in baruri, in restaurante traditionale, pe munte sau pe mare… Sau oriunde gasim o piatra cu legenda in spate, asa cum fac grecii.