Vadim, dovada vie ca statul e slab

O stire de ultima ora ne anunta ca cetateanul Vadim Tudor este prea racit ca sa raspunda in fata legii.

Presedintele Partidului Romania Mare, Corneliu Vadim Tudor, nu s-a prezentat marti la audierile de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Justitie, el anuntand ca este bolnav, transmite Agerpres.

Cu alte cuvinte, un cetatean acuzat de tulburarea linistii publice, ultraj si nerespectarea unei decizii judecatoresti (exprimarea civilizata pentru injuraturile si paharul de apa aruncat in capul femeii care venise sa il evacueze din sediul retrocedat al PRM) „anunta” public ca nu poate sa discute cu procurorii si le fixeaza o alta intalnire, mai incolo, saptamana viitoare.

Sictirul s-a transmis public prin vocea unui aghiotant, purtatorul de cuvant al partidului: „Intalnirea liderului PRM cu procurorul Daniel Anton, programata pentru astazi (n.r.marti), la ora 11.00, a fost amanata pentru ca Vadim Tudor are gripa. Intalnirea se amana pentru lunea viitoare, la aceeasi ora”.

Ce intelege un om obisnuit din aceasta poveste?

Intelege ca un cetatean roman, intamplator politician si sef de partid, jigneste si agreseaza un om al legii (fapta petrecuta pe 4 ianuarie), dupa care trec doua luni si nu i se intampla nimic.

Ba mai mult, statul, timid, il cheama la „discutii” (ce-o fi de discutat cand toata intamplarea a fost filmata si transmisa pe toate televiziunile, greu de inteles), iar acuzatul, folosind cel mai vechi tertip de la disolutia autoritatii statului incoace (boala), informeaza statul ca mai dureaza putin pana cand el va fi gata, atentie, nu sa raspunda de faptele lui, ci sa discute, sa negocieze.

Cazul Vadim nu e singular. Mult mai cu vechime este Monica Ridzi, care mai are putin si implineste 2 ani de cand ziaristii au demonstrat negru pe alb ca a deturnat fonduri publice, si nimic nu i s-a intamplat. E drept, ea nu a fost gripata ca Vadim, ci doar insarcinata, ceea ce e un motiv de-a dreptul solid, in mintea aburita a unora, ca sa fie ferita de raspunderea penala pentru faptele ei.

Concluzia o trage fiecare: daca merge asa, de ce sa nu fac si eu la fel? De ce sa nu injur functionarii, de ce sa nu dau cu masina peste politisti, de ce sa nu imi fac singur dreptate? Acesta e modelul si functioneaza, iar o regula veche de mii de ani spune ca trebuie sa te adaptezi la mediu ca sa supravietuiesti.

Atat timp cat statul isi taie singur craca, lasand nepedepsite fapte ilegale de mare vizibilitate si impact social, nu are de ce sa se mai intrebe, prin vocea mirata a presedintelui, de ce s-a ajuns la coruptie generalizata.