Vanatoarea de capete … dupa ureche

Zilele trecute, intr-o binecuvantata si binemeritata seara linistita, seara ce urma unei zile infiorator de stresante care ne consumase aproape toata energia, ne vlaguise de reactie, ne dusese in pragul imobilitatii psihice si fizice, in timp ce nu mai aveam putere decat sa ne privim multumiti ca incheiasem un proiect important, a inceput sa sune telefonul. Sunetul acela ce parea foarte strident a tulburat clipa de pace si ne-a reamintit cat de obositi suntem. Era 21.35 si orice telefon neasteptat venit la ora aceea, mai ales pe numarul de firma, inducea o stare de iritare. Mi-am adunat fortele risipite si am raspuns: stupoare, cineva incerca „sa ma vaneze „
La telefon era o voce blonda, tanara, tupeista pana aproape de mojicie, cu un vocabular rugos si un ton plin de importanta. Discutia a inceput bolovanos, fara consideratie fata de cel deranjat :
– Buna seara, doamna Mihaela ? Puteti sa vorbiti ?
– Va sun de la o firma specializata in executive search. O importanta companie multinationala, de fapt un grup de mai multe firme ca sa zic asa, ne-a investit sa selectam pentru ei un HR Manager de top si de aceea v-am sunat, pentru ca pareti foarte potrivita pentru pozitia pe care vrem sa v-o propunem..

Am ramas fara replica, desi nu mi se intampla foarte des. Pur si simplu nu stiam la ce sa reactionez mai intai : la apelatvul utilizat – doamna Mihaela – care denota lipsa de educatie si stil, la a doua intrebare absolut stupida – puteti sa vorbiti ?-, la abordarea grobiana, la lipsa de profesionalism, la ” pozitia pe care vrem sa v-o propunem ” Se amestecau toate intr-un carusel de resprosuri si indignari profesional-personale ce se adunau in corzile vocale formand un conglomerat care nu permitea sunetului sa iasa. Senzatia este absolut frustranta
Am respirat adanc si prima mea intrebare a fost :
– Imi puteti spune de la ce agentie sunati si cum va numiti ?
Raspunsul primit m-a facut sa ma uit cu atentie in jur pentru a detecta eventuale camere ascunse si zambete de complicitate la colegi :
– Preferam sa nu va dezvaluim inca acest lucru din motive de confidentialitate !
Pentru astfel de situatii dictionarul limbii romane e pauper ; nu gasesc suficiente cuvinte care sa poata descrie ce am simtit atunci. Eugen Ionescu a murit inainte de vreme, acesta era un subiect perfect pentru teatrul absurdului… Am preferat sa-i comunic amazoanei pornite la vanatoare de capete ca prefer sa-l pastrez pe al meu exact acolo unde e, adica pe umeri si sa-l utilizez in continuare pentru compania in care sunt partener. N-a inteles nimic, mai ales partea cu parteneriatul pentru ca m-a intrebat daca nu pot lucra in paralel si ca partener ” acolo unde lucrati acum ” si ca angajat , asa ca ne-am luat la revedere si am inchis.

Am disecat apoi cu colegii subiectul, am cadorisit vocea blonda cu toate atributele negative ce ne-au venit in minte si … cand ne pregateam sa iesim, adica la exact 22.01, suna telefonul mobil al colegei mele (cu care lucrez de trei ani). Acelasi numar care ma agasase pe mine !
Cu putin tact a aflat si ce se intampla de fapt : vocea blonda avea 24 de ani, era angajata de 6 luni si acesta era primul proiect ce ii fusese incredintat : EXECUTIVE SEARCH. A luat o baza de date mai veche (ultima actualizare era facut in 2004) si a inceput sa sune, in ordine alfabetica eventualii candidati. Cum de la Tudorancea la Tudose (colega mea) era un pas asa am ajuns noi sa fim vanate in aceeasi seara pentru acelasi job !

Deci , in Romania cel putin, se poate face head-hunting dupa ureche. Mai grav este ca nu mi intampla pentru prima data, asa ca pot presupune, perfect justificat, ca exista déja o istorie a acestor genuri de abordare. E bine sa fii tanar si sa ai aplomb (atetie nu tupeu) , e foarte bine sa-ti doresti putin mai mult decat poti pentru ca acesta este secretul evolutiei dar…exista si limite.
Cand Ion Cristoiu a folosit pentru jurnalistele tinere si nestiutoare apelativul ” fatuci ” a fost privit ca un mosnegut carcotas ce nu permite tinerilor sa se dezvolte ; dar cata dreptate avea maestrul; si cum au reusit ” fatucile ” cu pricina sa invadeze (ca sa nu scriu infesteze) toate domeniile de activitate. Sa ne fereasca Dumnezeu sa vizeze si laboratoarele pharma ca ne asteapta soarta dinozaurilor.

Apropo de dinozauri, cat de bun consultant (ajuns la rang de manager) trebuie sa fii ca sa-ti dai seama ca nu trimiti o nevastuica sa vaneze un Tyrannosaurus Rex ?! Noi nu intram in aceasta categorie (desi ne dorim), dar nu pot sa nu-mi imaginez scena in care ” vocea blonda de la vreme de seara ” va suna un director general sau un director financiar dintr-o multinationala sa-i „propuna o noua pozitie ” !!!! Ramane blonda fara urechi si nu mai are pe ce sa se bazeze in procesul de head-hunting ca „stiinta” nu prea are… iar ea vanatoarea de capete o face numai dupa ureche…