Ziaristul-sursa e la fel de las ca orice sursa

Forfota mare in lumea presei. Zvonuri peste zvonuri prin redactii, ca se vand/cumpara publicatii, care trec astfel de la un trust media la altul. Subiecte de jurnalism economic, la fel ca orice tranzactie.

Ca orice ziarist constiincios (si curios, si barfitor, si colportor), il sun pe redactorul sef al uneia dintre publicatiile vizate, ca sa ma informez direct de la sursa. „Valentin”, imi raspunde (de obicei imi zice Vali), „nu te adresezi persoanei potrivite, ma intrebi despre ceva ce nu intra in atributiile mele”…

„Stai linistit, ca nu te citez ca sursa, ne cunoastem de atat vreme…”, marsez. „Te rog sa ma intelegi, pentru mine este un job, este sursa de venit din care imi hranesc familia, mai multe nu pot sa spun”.

Cateva ore mai tarziu, pe mess, ma apeleaza alt coleg de breasla.
Afriend: ciao, Vali
V Gros: salut
Afriend: cum merge DailyBusiness?
V Gros: binisor
Afriend: auzi, dar voi cati redactori sunteti acolo? ce salarii aveti?
V Gros: nu stiu, frate, nu-s eu cu astea, eu cu scrisul, cu articolele…
Afriend: cum adica, esti ditamai editorul si nu stii cati oameni lucreaza in redactie?

In concluzie, haideti sa recunoastem o realitate pe care au dreptul sa o stie toti presedintii, ministrii, senatorii, deputatii, managerii, PR-istii, simplii cetateni. Ziaristii, fiorosi ca zmeii cand ii asalteaza pe altii cu intrebari, devin la fel de prudenti, evazivi, fricosi ca majoritatea surselor atunci cand intra, la randul lor, sub tirul intrebarilor.