Dutescu, BSM: Cursantii MBA incep sa prefere sa-si finanteze singuri studiile

01 May, 00:01 • andra.gheorghe

Desi companiile sunt dispuse sa finanteze programele MBA urmate de angajati, acestia prefera in proportie tot mai mare sa isi plateasca singuri studiile. Astfel, pot evita eventuale limitari ale angajatorului asupra evolutiei profesionale, a explicat Adriana Dutescu, directorul Bucharest School of Management (BSM), intr-un interviu acordat DailyBusiness.

Dutescu, BSM: Cursantii MBA incep sa prefere sa-si finanteze singuri studiile

In cazul BSM, de pilda, anul trecut peste 70% din cursantii MBA-ului oferit de institutie au fost finantati integral sau partial de angajatori. Anul acesta in schimb, procentul a scazut la circa 50%, cealalta jumatate alegand sa suporte costurile pe cont propriu.

DailyBusiness: Cum descrieti profilul studentului de MBA din Romania?
Adriana Dutescu: Cei care aleg sa urmeze o pregatire de tip MBA sunt persoane cu varste cuprinse intre 30-35 de ani, majoritatea cu o experienta de 7-10 ani in business, ocupantii unor pozitii de middle management in multinationale, care se indreapta deja spre pozitii superioare in conducerea companiilor.

DB: Deci scopul il reprezinta ascensiunea in cariera.
AD: Bineinteles ca acest lucru se poate obtine si altfel decat prin dobandirea unei diplome in MBA, insa au ajuns la concluzia ca aceasta din urma e o metoda mai constructiva si mai eficienta.

[quote]Romanii sunt inca predispusi sa faca imprumuturi mai mult pentru bunuri de consum decat pentru investitii in propria educatie[/quote]
DB: Ce calitati dezvolta urmarea unui MBA?
AD: Toti studentii pe care ii intalnim la noi, cel putin, sunt de acord sa depuna un efort constant, fiind constienti ca un program riguros ii invata munca in echipa si le completeaza cunostintele practice in toate ariile de competenta ale unei companii. In plus, dezvolta limbajul business universal, prin care acced la clasa managerului international, invata sa fie lideri.

DB: Cum decurge selectia candidatilor care vor sa urmeze un MBA?
AD: Selectia este foarte dura, cel putin in cazul nostru, la Programul Romano-Canadian. Candidatii trebuie sa treaca, in prima instanta, un test GMAT, care nu e tocmai usor, unde li se evalueaza abilitatile de a lucra cu cifre, de a se exprima coerent in engleza. Si bineinteles, li se evalueaza dosarul de admitere: sunt intrebati de ce au ales sa urmeze un program de MBA, obiectivele si avantajele pe care si le fixeaza pentru momentul in care vor absolvi programul. In final, in decizia de admitere testul GMAT are o pondere de 40%, iar dosarul de 60%.

DB: Care este rata de promovabilitate in institutiile romanesti care organizeaza MBA-uri?
AD: N-as putea sa va dau un raspuns general care sa cuprinda intreaga piata. Pot sa va spun insa ca in cazul nostru, procentul de promovabilitate pe serie este, in medie, de 85%, in conditiile in care la admitere inregistram 2 candidati pe loc.

DB: Care sunt cele mai cerute cursuri in Romania?
AD: Toate programele au o reteta prestabilita, si toate programele de MBA seamana in curricula intre ele. Exista un numar de cursuri „de initiere”, care pun accentul pe toate detaliile de functionare ale unei companii: din HR, finante, IT, etc. Fiecare curs vine cu propriul diferentiator. Noi ne impartim cursurile in 4 module, creand studentilor competente medii in toate aspectele unui business. In al treilea modul „adancim” cunostintele , fie pe marketing sau finante, iar al patrulea se ocupa de strategia de business, se creeaza perspectiva managerului general.

DB: Cum difera programele predate in Romania fata de cele din Europa Occidentala sau SUA?
AD: Tara care a „inventat” MBA-ul este SUA, prin anii 1930-1935, cand inginerii din industria auto (cei de la Ford, in speta), s-au trezit pusi sa managerieze diferentele dintre angajati. Tot ce avem in Europa este un import american, care insa a prins foarte bine. Bineinteles, aplicabilitatea notiunilor pe profilul european are particularitatile ei, zona de business europeana fiind diferita de cea americana, ca si nevoile. In Romania s-a facut simtita nevoia unor studii de caz care sa compare mediul de afaceri romanesc cu cel american. Iar studentii apreciaza foarte mult paralele dintre studiile de caz romanesti fata de cele americane.

DB: Ce categorie de traineri „cantareste” mai greu in scoala locala, romanii sau strainii?
AD: Scoala romaneasca foloseste si traineri romani cu experienta, dar si straini, cu o solida expunere internationala. E adevarat ca trainerii locali inteleg mai bine publicul roman. De unde si mixul de profesori pe care il intalnim. In SUA se foloseste o paleta foarte larga de traineri, unele programe isi permit inclusiv premianti Nobel, manageri de top din multinationale. Si in Romania se practica acest lucru, in limita bugetului. Exista oameni discreti de business, valorosi, care au ceva de zis.

DB: Cum difera preturile practicate in Romania de cele din SUA, respectiv Europa Occidentala sau Europa Centrala si de Est?
AD: Ganditi-va ca universitati importante din SUA sau Europa Occidentala, si dau exemplu aici Harvard sau London School of Economics, practica taxe de pana la 120.000 de euro. Programul nostru costa 12.000 de euro, insa la nivel de piata, preturile variaza intre 2.500 si 25.000 de euro, iar daca vorbim de programe europene externalizate, acestea ajung pana la 35.000 de euro.

DB: Au aparut sau vor aparea in Romania scheme speciale de finantare a MBA-ului?
AD: Noi am avut la un moment dat un credit special acordat de o banca pentru finantarea programelor. Ulterior, majoritatea studentilor au fost finantati de companiile pentru care lucrau. Din pacate, romanii sunt inca predispusi sa faca imprumuturi mai mult pentru bunuri de consum decat pentru investitii in propria educatie. Noi oferim acces de creditare pentru finantare, dar nu avem mai mult de 1-2 doritori. Unii insa pun bani deoparte pentru a urma cursul, preferand sa fie complet liberi in aceasta decizie.

DB: Mai exact, ce procent din totalul cursantilor MBA romani platesc cursurile din fonduri proprii si cati primesc finantare de la angajatori?
AD: Pot sa va raspund la aceasta intrebare doar daca ma raportez la ce se intampla in cazul nostru. Seria de studenti pe care i-am avut in 2007 au fost finantati integral sau partial de companii in proportie de 70%-75%. Seriile pe care le avem incepand cu acest an sunt finantate de companii in proportie mai mica, de 40%-45%. Depinde de serie, insa tind sa cred ca ne intreptam spre istoricul MBA-urilor din SUA, unde studentul prefera sa-si plateasca singur cursul, doar pentru a avea ulterior libertate deplina de decizie si de alegere.

DB: Cum vad companiile angajatii care detin o diploma de MBA?
AD: Multinationalele inteleg avantajele pe care le atrage un angajat absolvent MBA. In consecinta, pun accentul pe crearea unui mediu frumos de dezvoltare al acestor angajati, pentru ca daca ei nu-si gasesc locul, risca sa plece. In Romania s-a inteles foarte bine pachetul de avantaje pe care un absolvent de MBA le aduce in business. Cu toate aceste, mai sunt inca destule companii care privesc cu oarecare reticenta catre el.

DB: De unde aceasta reticenta?
AD: Exista inca o teama, cum ca un absolvent de MBA ar putea adopta abordari de business diferite de cele ale antreprenorilor romani.

DB: Cu ce procent isi creste cererea salariala un angajat dupa ce termina un MBA?
AD: Depinde foarte mult cum se „vinde” candidatul. Plaja de cresteri difera foarte mult, de la cateva procente, se poate ajunge la salarii duble. Cresterea salariala e importanta, dar nu vitala. Majoritatea celor care detin o diploma de MBA cer un mediu propice dezvoltarii lor si au nevoie de un pachet complet de avantaje. Piata se maturizeaza, nu se mai aleg doar banii, se alege tot pachetul.

DB: Cat de corecta este perceptia ca un MBA in strainatate nu te ajuta la fel de mult la job-ul din Romania?
AD: In orice industrie caracteristicile locale sunt importante. Zona de IT, de exemplu, pare similara in toata lumea. Dar piata din Romania este diferita, angajatii sunt diferiti. La fel se intampla in banking, in consultanta. Caracteristicile culturale continua sa fie esentiale. Un om care a studiat in SUA, dupa retete americane de business, s-ar putea sa intampine dificultati de adaptare. El trebuie sa uite uite un pic ce-a invatat acolo si sa se muleze specificului roman. E nevoie de un efort suplimentar in acest sens si depinde de persoana, daca vrea sau nu sa si-l asume.