Cariere

Workaholic cu acte. Cum au devenit corporatiile singurul teren stabil din viata ta

27 May, 00:07 • karina.popescu
Esti fericit o vreme cu viata ta profesionala. Pana la momentul bilantului, cand constati ca parti importante din viata ta personala sunt pe cale de disparitie - prieteni, familie, hobby-uri. Te recunosti in acest profil? Zona de confort a workaholicului are toti "magnetii" necesari pentru a crea o dependenta periculoasa, cu riscuri legate de sanatate. Corporatiile sunt un mediu propice, dar nu sunt si sursa reala a problemei.
Workaholic cu acte. Cum au devenit corporatiile singurul teren stabil din viata ta


Varsta nu este un
criteriu pentru workaholici. Mai degraba pozitia ocupata in ierarhia
organizatiei este determinanta pentru a se incadra in tipare. Daca
mai exista loc de promovare, daca este deja intr-o functie de
conducere pe care vrea cu tot dinadinsul sa o pastreze – sunt doar
cateva din cazurile in care omul timpului nostru are motive sa devina workalholic.



DailyBusiness.ro a incercat sa explice fenomenul cu ajutorul specialistilor, avand in
vedere ca s-a extins destul de mult in ultimul timp, mai ales pe
fondul crizei.

[b]Motivele reale[/b]

Explicatia pentru extinderea acestui „sindrom” nu tine de motivatia salariului mare, dar tine, mai ales in
ultimul timp, de teama de concediere.

“De cele mai multe ori individul
tinde sa acorde mai mult timp acelor aspecte pe care le considera
mai usor de gestionat. Aceasta tendinta, combinata cu cresterea
cererilor si cu teama de concediere contribuie la cresterea acestui
fenomen”, spune Cristian Onetiu, life coach, antreprenor si
realizatorul emisiunii “Antrenorul” de la Kanal D.

Paradoxul este ca individul are cel
mai mare grad de specializare la serviciu, nu in familie, nu in
mediul social sau al pasiunilor si autocunoasterii. De aceea, zona
lui de confort devine tot mai frecvent locul de munca.

Pe acest fond
“prind” restul presiunilor exterioare si al fricilor interioare
proiectate in diferite scenarii: concediere, excludere, izolare,
etc, explica Cristian Onetiu.
[quote=MihaelaFeodorf, Yourway Counseling]Muncind pana la epuizare, angajatul ajunge sfarsit acasa si nu mai are timpul si rezistenta de a se mai gandi la problemele personale[/quote]
Mihaela Feodorof, proprietara Yourway
Counseling, spune ca a intalnit multe persoane afectate de acest
sindrom si recunoaste totodata ca l-a trait pe pielea ei.

“Primul
dintre argumente si cel mai putin nociv, este modelul sefului care la
randul sau primeste si accepta in cascada stereotipul superiorului
ierarhic. Toata aceasta degringolada este cauzata de o gestiune
nefericita a resurselor umane (ineficiente sau neproductive), a
timpului, a lipsei delegarii sau, altfel spus, controlul excesiv”,
spune Feodorof.

Un alt motiv care ar trebui sa
ingrijoreze responsabilul de resurse umane din companie este
dezechilibrul vietii angajatului. De cele mai multe ori munca este un
refugiu, un teren, singurul pe care acesta mai este stabil si pe care
se valideaza in exces (in compensarea unui esec, dezamagire sau
pierdere). Muncind pana la epuizare, acceptand sarcini care il
depasesc din punct de vedere al timpului alocat, angajatul ajunge
sfarsit acasa si nu mai are timpul si rezistenta de a se mai gandi la
ele.

[b]Profil de angajat[/b]

Pe langa cufundarea
totala in problemele de la munca, workoholismul inseamna mai ales o
instrainare de realitate. Workoholicul se gandeste la problemele de
la munca si cand sta cu prietenii, si atunci cand este acasa cu
familia, si atunci cand incearca sa se relaxeze.


Pentru
workoholici masa de pranz este o buna oportunitate de a citi si
raspunde emailurilor personale, nu o oportunitate de nutritie,
bucurie si relaxare”, puncteaza Onetiu.

“Workoholismul este in opinia mea
[b]un “contract semnat”[/b] ce porneste de la cel ce il traieste,
peste care se suprapun alte cauze, si nu rezultatul continuei
presiuni sociale sau organizationale. Aceasta este si explicatia
faptului ca persoanele care au pasiuni, relatii armonioase si
preocupari de autocunoastere si autodezvoltare nu ajung in acest
scenariu de viata”, precizeaza Cristian Onetiu.

Astfel, intelegand profilul celor care
nu ajung sa experimenteze workoholismul, putem defini usor profilul
celor care il traiesc din plin. In plus, la nivel vizual putem
identifica si efectele: Sunt similare celor ale dependentilor de
droguri si alcoolicilor: cearcane, pete, iritatii,
alergii, riduri asociate cu iritabilitate, insingurare, slabirea
acuitatii olfactive si vizuale.

[b]Pericolele[/b]

La ce se expun angajatii afectati de
acest sindrom? In primul rand, potrivit Mihaelei Feodorof de la
Yorway, la erorile pe care le pot face cand sunt coplesiti de
problematica de la job.

Lipsa detasarii ii poate conduce la o limita
care le pune in pericol capacitatea de a discerne, a analiza si a lua
cele mai adecvate decizii. “Workaholicii ajung in acest stadiu si
sub imperiul lipsei de timp, asadar o decizie gresita este mult mai
la indemana decat niciuna”, subliniaza Mihaela Feodorof.
[quote=Florina Onetiu, Academia Femeilor]Acest tip de angajat nu face decat sa construiasca castele de nisip care se vor darama la primul val mai puternic[/quote]
Cateva din pericolele la care se expun
angajatii care trec prin acest proces sunt: depresia, instrainarea si
mai ales intarirea convingerilor prin care lumea este un loc ostil,
rau si nedrept, convingeri care au stat la baza inceperii procesului
de instrainare ce a creat mediul propice workoholismului. Se inchide
astfel un cerc vicios.

Angajatul risca sa clacheze la un
moment dat atat fizic, cat si psihic din cauza stresului marit la
care se expune. “Asa ca acest tip de angajat nu face decat sa
consturiasca castele de nisip care se vor darama la primul val mai
puternic”, considera Florina Onetiu, life coach si fondatoarea Academia Femeilor.

In ceea ce priveste angajatorul, aici
lucrurile se complica si mai mult. Pericolele cresc odata cu functia
si nevoia de acuratete ceruta postului. “Imaginati-va un director
financiar care sufera de astfel de tulburare! Care este nivelul de
ancorare in realitate a deciziilor si actiunilor sale? Dar in cazul
unui director general, al unui director de vanzari sau al unui director
de productie?”, se intreaba Cristian Onetiu.

Diminuarea atentiei, dezumanizarea,
orientarea pe probleme si lipsa de respect si rabdare fata de
subalterni nu risca sa afecteze doar persoana in cauza, ci si echipa
din subordine si in final intreaga organizatie, potrivit
specialistului in life coaching.

Angajatorul, chiar daca se bucura pe
termen scurt ca are pe cineva care isi indeplineste si depaseste
atributiile, poate vedea cum, pe termen lung, productivitatea
angajatului workaholic scade.

Tot in categoria pericole se incadreza
cea mai grava forma pe care o poate lua acest fenomen: starea de
“burn out” – o extenuare acuta, care depastese workoholismul cronic. Acesta stare
este una ce duce la depresie profunda si tentative de suicid.

[b]Femeile cad in capcana mai usor[/b]

Potrivit Florinei Onetiu, fondatorul
Academia Femeilor, exista tot mai multe femei, mai ales cele care
lucreaza pentru companiile mari, care au o lipsa clara de echilibru
in viata lor, din cauza dependentei de munca.

Unul dintre cele mai importante motive pentru care femeile creeaza aceasta dependenta de munca este ca isi doresc independenta financiara atat de mult ravnita de atatia
ani.

Un alt motiv pentru care femeile se
zbat foarte mult este dorinta lor de a-si depasi statutul de femei fara niciun rol
social si de a intra in egalitate cu lumea barbatilor, muncind mult
pentru a avea macar aceeasi pozitie sociala.

[b]Criza are rolul ei[/b]

Fenomenul a evoluat o data cu criza
economica, in sensul ca teama de a pierde locul de munca te impinge
inconstient sa te suprasoliciti. Si astfel ajungi, pe nesimtite, un
workaholic “cu acte in regula”.

“Presiunea sociala si organizationala
a crescut in criza. Daca fondul de instrainare al individului nu s-a
rezolvat e normal ca fenomenul sa ia amploare. Strategii in
dezvoltarea personala au avertizat acest lucru inca de la inceputul
crizei. Astazi asistam la o implinire a unei profetii neintelese si
automat, neaplicata”, subliniaza Cristian Onetiu. 

Dorinta de reusita a
salariatului care viseaza la o cariera incununata de succes se
impleteste foarte bine cu nevoile angajatorului, spune Mihaela
Feodorof. Orice companie isi doreste angajati motivati altfel
decat financiar care sa primeasca cu bratele deschise sarcini
suplimentare.

„In acest context, criza nu a facut decat sa
ridice mingea la fileu celor care aveau deja aceste obiceiuri
nesanatoase, cum ar fi acela de a incarca excesiv salariatii crezand
ca astfel eficientizeaza forta de munca. Dar promovarile si
majorarile de salariu intarzie sa apara, iar frustrarea angajatului
devine o reala problema pentru organizatie”, subliniaza Feodorov.


[b]Ce „pazeste”
HR-ul?[/b]

A da rezultate din ce in ce mai bune ca
angajat inseamna a avea o stare de sanatate, de echilibru si
motivatie interioara tot mai buna, nu a opera intr-o presiune din ce
in ce mai mare. In aceasta problema ar trebui sa intervina si
departamentul de HR din cadrul companiilor. Care este rolul sau in
„citirea” angajatilor?
[quote=Cristian Onetiu, life coach]Un departament de HR adaptat anilor in care traim a depasit demult mentalitatea de salarizare, evaluare, completare si eliberare de documente[/quote]
“Un departament de HR adaptat
anilor in care traim a depasit demult mentalitatea de salarizare,
evaluare, completare si eliberare de documente, elaborare de planuri
de training nespecifiice si preluarea sau rezolvarea conflictelor
interne. Un departament de HR actual intelege dificultatiile actuale
pe care le parcurg angajatii din ziua de azi si actioneaza proactiv –
preventiv”, afirma Onetiu, care spera ca, treptat, toate
companiile vor avea strategii sinergice de introducere a unui stil de
viata sanatos, echilibrat si productiv, nu doar productiv.

Un CEO ma intreba
acum cateva luni: Cristi, dar ce se intampla daca eu investesc in
oameni si ei pleaca dupa o perioada? I-am raspuns: Gandeste-te ce se
va intampla daca nu faci asta si raman!”, mentioneaza specialistul
in coaching.

[b]De la performanta impusa la cea
organica[/b]

Oamenii sunt bineinteles singurii
responsabili de actiunile lor, insa companiile care pot si vor sa isi
ajute angajatii sa isi imbunatateasca viata si performanta vor fi
cele care vor construi organizatii vii in care oamenii vor da
performanta organica, care de multe ori depaste performanta impusa,
crede Cristian Onetiu.

Daca workoholicul
fuge de viata si se pierde in munca fara insa sa ofere un plus de valoare semnificativ, probabil personajul antidot ar fi
“viatoholicul” care tine cu tot dinadinsul ca organizatia sa
creeze un mediu favorabil vietii, in care oamenii sa scoata din ei ce
au mai bun, pentru folosul lor si al intregii organizatii si
comunitati pe care o deserveste. Noua generatie de lideri au inceput
deja sa faca asta”, mai spune Onetiu.

Citeste si Downshifting: Cheltuieli
putine si o viata linistita vs. functii inalte si stres. Ce alegi?