Un studiu australian de referință demontează mitul declinului cognitiv timpuriu, arătând că abilitățile de decizie complexă și raționamentul sunt, de fapt, la nivel maxim la vârsta a doua. Descoperirile au implicații majore pentru piața muncii și subliniază necesitatea angajatorilor de a judeca abilitățile, nu anii din buletin.
O credință populară, adânc înrădăcinată, susține că performanța noastră mentală atinge un vârf în jurul vârstei de 20 de ani, urmând apoi un declin lent, dar sigur. Însă o nouă cercetare complexă, realizată în Australia, răstoarnă complet această perspectivă, oferind vești optimiste pentru cei aflați la vârsta a doua și a treia.
Studiul a analizat evoluția a 16 trăsături psihologice pe parcursul vieții, incluzând memoria, raționamentul și cele cinci mari dimensiuni ale personalității (deschiderea, conștiinciozitatea, extraversiunea, agreabilitatea și neuroticismul), potrivit Financiarul.
Rezultatele au evidențiat un model surprinzător: apogeul mental nu este un eveniment al tinereții. Cercetătorii au descoperit că „Funcționarea mentală generală a atins un vârf între 55 și 60 de ani, înainte de a începe să scadă în jurul vârstei de 65 de ani.”
Scăderea devine, de altfel, mai vizibilă abia după 65 de ani și se accentuează după 75 de ani.
Unul dintre argumentele principale ale teoriei „apogeului mental la 20 de ani” a fost întotdeauna viteza de procesare mentală. Deși este adevărat că timpii de reacție încetinesc odată cu vârsta, un alt studiu, din 2022, a nuanțat fundamental această idee. Acesta a demonstrat că eficiența procesării informațiilor rămâne remarcabil de stabilă până la 60 de ani.
Cercetătorii acelui studiu au explicat: „Pe parcursul multor perioade din viața umană, și în special pe durata unei vieți profesionale tipice, de la 20 la 65 de ani, viteza cu care oamenii răspund la stimuli externi scade. Cercetările noastre au indicat că această încetinire, în mare măsură, nu a reflectat o scădere a eficienței mentale… Până la vârsta adultă înaintată, nivelurile medii ale eficienței procesării informației în sarcina analizată s-au schimbat foarte puțin.”
Adevărata descoperire a studiului australian este modul în care creierul se adaptează și compensează. Imaginea unui declin general este falsă; în schimb, avem de-a face cu un echilibru dinamic.
„Deși anumite abilități scad odată cu înaintarea în vârstă, acestea sunt compensate de dezvoltarea altor trăsături importante” subliniază autorii. Acest echilibru contribuie la o judecată mai bună și la decizii mai cumpătate.
De exemplu, studiul a identificat vârfuri diferite pentru abilități diferite:
Desigur, există excepții în funcție de domeniu. În cazul jucătorilor profesioniști de șah, de exemplu, s-a constatat că „În cazul nostru, vârful [mental] a fost atins între 35 și 40 de ani.” Acest lucru arată că diferite abilități specializate au propriul lor ritm de maturizare.
Concluziile cercetării au implicații profunde pentru societate, în special la locul de muncă, unde discriminarea pe criterii de vârstă (ageism) este încă o problemă reală. Studiul argumentează că programele de recalificare profesională nu ar trebui să-i excludă pe cei de peste 50 de ani, care se află, de fapt, la apogeul capacității lor de a lua decizii complexe.
„Așadar, vârsta în sine nu determină funcționarea cognitivă generală. Evaluările ar trebui să se concentreze pe abilitățile și trăsăturile reale ale indivizilor, nu pe presupuneri bazate pe vârstă,” este apelul lansat de cercetători.
În loc să căutăm o singură „vârstă de aur” a creierului, ar trebui să înțelegem că fiecare etapă aduce noi atuuri. După cum concluzionează autorii studiului: „Adevăratul vârf mental nu este un moment, ci o sumă de experiențe și adaptări”.