Nava spațială care ar putea trimite omenirea într-o călătorie de 250 de ani spre necunoscut. Cum ar funcționa

O competiție internațională a oferit o privire asupra modului în care ar putea arăta aceste vaste habitate autonome, echipate cu motoare pe bază de fuziune, gravitație artificială și structuri sociale gândite pentru a menține armonia pe durata unei călătorii de secole, potrivit Digi24.

Te-ar mai putea interesa: S-a stricat toaleta de 23 de milioane de euro de pe Staţia Spaţială Internaţională

Concursul de design a început anul trecut

Lansat anul trecut, concursul de design Project Hyperion a provocat echipe formate din oameni de știință, ingineri, arhitecți și sociologi să propună planuri detaliate pentru o „navă generațională”, o navă complet autonomă, capabilă să transporte în jur de 1.000 de persoane într-o călătorie dus, de 250 de ani.

Proiectele puteau folosi doar tehnologii existente sau considerate fezabile în viitorul apropiat, cum ar fi fuziunea nucleară – sursa de energie a Soarelui. Era interzisă însă folosirea unor soluții precum viteze superioare luminii sau animația suspendată a echipajului. Navele trebuiau proiectate pentru o traversare lentă, dar sustenabilă, prin spațiul interstelar.

Aproape 100 de propuneri au fost analizate de un juriu de experți, printre care și cercetători NASA, care au evaluat atât sistemele de propulsie și designul structural, cât și probabilitatea ca o comunitate izolată, pe termen lung, să rămână funcțională și pașnică.

În ce constă Chrysalis, proiectul câștigător

Câștigătorul, botezat Chrysalis, este un cilindru uriaș, lung de 58 de kilometri, asemănător unui pix pierdut de un școlar cosmic. O bună parte din structură este ocupată de un rezervor masiv de combustibil ce ar conține heliu-3 și deuteriu, destinat alimentării unui sistem de propulsie prin fuziune directă – o tehnologie încă ipotetică, menită să extragă energie din reacții de fuziune controlată.

În interiorul navei ar fi amplasați mai mulți cilindri concentrici, proiectați să se rotească pentru a crea gravitație artificială. Pe pereții interiori ar fi dispuse locuințele, fermele și întreaga infrastructură comunitară necesară susținerii vieții pe termen lung.

Planurile au fost apreciate de jurați pentru nivelul impresionant de detaliu, inclusiv pentru propunerea unui proces de selecție psihologică riguros: candidații urmau să petreacă zeci de ani în baze izolate din Antarctica, pentru a dovedi că pot rezista presiunilor vieții în spațiu.

Ce ar presupune „sociocrația” de la bord

La bord, societatea ar funcționa după principiile unei „sociocrații” – un sistem în care fiecare voce contează, deciziile se iau prin consens, iar oamenii se organizează în echipe mici, interconectate, ce colaborează strâns. Fiecare locuitor ar avea dreptul să aibă copii, nu neapărat cu același partener, pentru a menține un echilibru demografic.

Locul al doilea a revenit proiectului WFP Extreme, format din două roți panoramice de câte 500 de metri lățime, unite între ele. Pe poziția a treia s-a clasat Systema Stellare Proximum, o navă cu secțiuni rotative pentru gravitație artificială, amplasată în interiorul unui asteroid gol. Având forma unei meduze, roca ar servi drept scut natural împotriva radiațiilor cosmice.

Totuși, rămâne dilema: ar fi 250 de ani suficienți pentru a ajunge la o destinație relevantă? Cel mai apropiat sistem stelar, Alpha Centauri, se află la peste patru ani-lumină – aproximativ 40 de trilioane de kilometri. La viteza misiunilor Apollo, drumul ar dura în jur de 118.000 de ani, mai mult decât întreaga existență a speciei noastre în Europa. Chiar și Voyager 1, cea mai îndepărtată sondă a noastră, ar avea nevoie de aproape 80.000 de ani. În prezent, asemenea expediții rămân, fără îndoială, în zona science-fictionului.

Cu toate acestea, Dr. Andreas Hein, directorul Inițiativei pentru Studii Interstelare și organizator al competiției, a subliniat că ideile propuse au o valoare reală.

Concursul a făcut „parte a unui exercițiu mai amplu de a explora dacă omenirea poate călători spre stele într-o zi”, a spus el.

„Acesta imaginează cum o civilizație ar putea trăi, învăța și evolua într-un mediu cu resurse extrem de limitate și ar putea oferi, de asemenea, perspective valoroase asupra viitorului nostru pe Pământ.”, a spus dr. Andreas Hein.

Te-ar mai putea interesa: Chat GPT ar putea pilota singur o navă spațială. Cum sunt testate modelele cu inteligență artificială