O cârciumă din Buzău, deținută odinioară de I.L.Caragiale, a fost scoasă la vânzare

”Proprietar. Preț 315.000 de euro. 5 camere la nivel de pensiune (cu toate dotările) + 2 spații comerciale. Spațiu comercial P+1+M cu amprenta la sol de 110 mp. Clădirea are și beci domnesc cu bolta în suprafață de 60 mp. La parter sunt 2 spații comerciale (cu clienți în acest moment). La etajul 1 sunt 2 dormitoare dotate cu baie proprie + 1 garsonieră (cameră +chicinetă+baie) + cameră tehnică.

La mansardă sunt 2 camere, fiecare cu baia ei. Toate camerele sunt dotate cu aparate de aer condiționat, sunt echipate la nivel de pensiune.

Citește și: Încă o lovitură pentru români din toamnă. Cel mai mare IRCC din istorie adaugă sute de lei la rate

Acoperișul este izolat pe interior cu spumă. Ferestrele au două rânduri de termopan, pentru a asigura liniștea interioară”, informează proprietarul în anunțul de vânzare, citat de Agerpres.

De-a lungul timpului, clădirea a adăpostit o covrigărie care folosea o tehnică veche pentru producerea covrigilor, prin intermediul cuptoarelor pe tule din pământ.

”A fost și ultima covrigărie cu cuptor pe tule de pământ care a funcționat până în jurul anului 2015. Din 2003 o au părinții mei, aici a funcționat o covrigărie în perioada aceasta, de fapt, acolo a funcționat în acest regim cam din anul 1997′, a declarat, pentru AGERPRES, proprietarul imobilului, Valentin Radu.

Citește și: Programul Rabla va fi reluat de la 1 septembrie. Ministrul Mediului: „Finanțarea trebuie regândită. Bugetul este de 200 de milioane de lei”

Șederea la Buzău a marelui dramaturg I.L.Caragiale a fost de scurtă durată, între 15 noiembrie 1894 și 15 noiembrie 1895, și s-a încheiat printr-un faliment și câteva polițe de achitat.

‘Dacă data concesionării e sigură (15 noiembrie 1894 – n.r.), cea a renunțării la contractul respectiv a stat aproape un secol sub semnul incertitudinii. (…) Pornind de la ideea că în orice afacere serioasă, cum era și cazul concesionării unui restaurant, părțile operează pe bază de contract în care înscriu data, durata și condițiile concesionării ‘ (…) și întrucât cea a lui Caragiale s-a soldat cu pagubă’, după cum precizează Șerban Cioculescu, înțelegem că șederea dramaturgului la Buzău trebuie socotită de la 15 noiembrie 1894 până la 15 noiembrie 1895, ne sugerează Gabriel Cocora. (…) Deși presa locală îi face o oarecare publicitate, afacerea va merge din ce în ce mai prost. De altfel, în penultima lună a anului 1895, Caragiale va abandona restaurantul gării din Buzău ‘plătind cu un pian, o bibliotecă și un șifonier scoase la licitație în grădina publică’ pe creditorul I.Goldfeld’. Tribunalul Buzău îl va urmări, de asemenea, pentru polițele neachitate creditorilor săi. Numai în cursul lunii martie 1895, Caragiale avea ‘polițe protestate’ în valoare de aproape șase sute de lei (…), cărora li se adaugă încă una, emisă de același Tribunal în luna iulie 1985, în valoare de 200 de lei’, scrie Nicolae Peneș, laureat al Academiei Române, în cartea sa.

Imobilul în care a funcționat restaurantul este declarat monument istoric, astfel încât, înainte de a fi vândut, Ministerul Culturii va trebui să își exercite dreptul de preempțiune.

‘În această casă a locuit Ion Luca Caragiale între 1894-1895’, se poate citi pe unul dintre pereții clădirii.