Pescobar, de la maidanul din Onești la imperiul Taverna Racilor: „Mă sunase un ucrainean”

Paul Nicolau, cunoscut în mediul online și în lumea afacerilor sub pseudonimul Pescobar, este unul dintre cei mai vizibili și carismatici antreprenori români ai momentului. Fondatorul lanțului de restaurante Taverna Racilor a devenit un adevărat simbol al reușitei în businessul gastronomic autohton, dar povestea din spatele succesului său este una mult mai complexă, presărată cu riscuri, ingeniozitate și determinare.

Te-ar mai putea interesa și: Experiența teribilă trăită de Pescobar în vamă. A fost abandonat de șofer: „M-am așezat pe plase, am început să plâng și să zic ‘Tatăl nostru’. Nu avea cine să mă ia, nu aveam nicio soluție”

Pescobar, de la maidanul din Onești la imperiul Taverna Racilor: „Mă sunase un ucrainean”

Invitat recent în emisiunea lui Cătălin Măruță, Pescobar a dezvăluit detalii mai puțin știute despre începuturile sale în afaceri, care par desprinse dintr-un scenariu hollywoodian. Totul a pornit de la o idee curajoasă și o nevoie acută de bani. Înarmat doar cu un plan de business, un site făcut cu 200 de euro și promisiunea că va livra raci în toată Europa, Paul Nicolau a apelat la un prieten pentru un împrumut modest care să-i permită să-și lanseze afacerea.

Primele livrări le făcea personal, cu o pungă de raci cumpărați din Obor și cu Opelul său înmatriculat în Bulgaria. A sunat restaurante din toată țara prin intermediul unei prietene, căreia îi plătea 600 de lei pe lună ca să sune și să promoveze vânzarea de raci. Așa a început să strângă primele comenzi, dar în scurt timp s-a confruntat cu o problemă esențială: cererea explodase, dar racii nu se găseau oriunde.

„Mi-am conturat totul, site-ul să îl fac, 200 de euro, mi-am făcut tot, bă, da de unde banii? Sunasem un prieten care era director de sucursală. I-am zis de ideea mea cu racii, am zis că am nevoie doar de 8.000 de lei, ci doar să plătesc ce am nevoie, să nu mi-i dea toți. Am plătit site-ul, i-am zis să îmi facă o prezentare cu o poză cu o baltă, că am raci de vânzare, că fac, că dreg și vând în toată Europa, că îi vând cu 35 de lei, că n-are cum să fie mai scump.

Bun. Eu mult cu fetele am lucrat. Unei alte prietene i-am zis că îi dau 600 de lei pe lună să le zică că are raci de vânzare. Și acum țin minte că suna la toți, la multe restaurante care încă mai există. Eu mă duceam cu raci cu punga din Obor. Eu mergeam personal cu Opelul meu, cu numere de Bulgaria”, a povestit Pescobar, pe YouTube.

Fără nicio experiență în pescuit, fără bărci, fără plase, a făcut ce face orice antreprenor creativ – a căutat soluții pe YouTube, în limba engleză. A descoperit cum se prind racii și, mai important, a aflat că sunt lacuri în România unde pescarii considerau racii o pacoste. Așa a ajuns la Giurgiu, unde a convins o proprietară de baltă că el reprezintă o companie care „curăță” racii – de fapt, îi colecta pentru a-i vinde mai departe.

Dar pentru a-i prinde eficient avea nevoie de plase speciale. Soluția a venit de la un ucrainean din Republica Moldova care i-a spus că le poate găsi la un bazar din Odessa. Deși orașul era sub pericolul bombardamentelor, Pescobar a făcut un gest aproape nebunesc: s-a împrumutat cu 1.000 de euro, a plecat cu o dubiță și s-a dus până în Ucraina, în plin haos, pentru a-și cumpăra plasele salvatoare.

„M-am dus la Giurgiu, aicea. Sun dimineață la o doamnă. I-am zis că reprezint singura companie din România care îi curăță balta de raci și își poate continua activitatea de pescuit sportiv. A crezut că a sunat-o îngerul, că au nenorocit-o racii. N-aveam nicio plasă de prins, n-aveam nimic. Până să prind eu racii… E film rău de tot. Aici plângi. Eu n-aveam bani și vine un tip ucrainean, ăștia știu să prindă raci, mănâncă mulți raci. Eu nu știam cum să prind racii”, a completat vedeta.

Aventurile din Odessa s-au transformat într-un thriller. A mers kilometri buni printr-un bazar imens, a negociat cu o vânzătoare chinezoaică, a plătit în dolari și s-a întors cu marfa. La graniță, însă, a fost aproape să piardă totul. Plasele erau ilegale, iar racii, considerați specie protejată în unele țări. A arătat vameșilor paginile sale de social media și a explicat cât de legală este afacerea sa în România. Cu greu a reușit să treacă de vamă și să ajungă acasă cu plasele care i-au permis, în cele din urmă, să își scaleze afacerea.

„Mă sună un tip ucrainean, care știa, și mi-a zis unde sunt plase de raci, de vânzare. Sunt dreptunghiulare, ca un acordeon strânse, dar când se deschid, au o mulțime de găuri. Când cad pe fundul lacului, pac, intră racii. Fii atent unde erau plasele: la Odessa, e un bazar mare.

Mă împrumut de 1.000 de euro să merg acolo. Mă duc la Galați și acolo sunt tipi cu remorcă, cu mașini, și au zis da, domnule, mergem până acolo, să iau din astea. Pe drum, bombardamente, încă erau vorbe că te oprește pe drum. Eram kamikaze. Aveam racii în baltă, comenzile.

Ajungem la kilometrul 7 dimineața. Știi ce înseamnă kilometrul 7 ăla? Nu înțelegeai ce spun ăia, se uitau urât rusnacii, eu zâmbeam. O găsesc pe chinezoaica de la bazar după 3 ore, plătesc, schimbasem dolari, mâncasem, pac, ajung acasă. Nu mai știu câte plase am luat. Ajung la vama dintre ucraineni cu Republica Moldova.

Ăla m-a întrebat ce am în spate. Asta mi-a dat factură cu o foaie ruptă în colț, ceva scris în ucraineană. Vameșul vede și se schimbă la fața. Ce au făcut, că am luat niște plase, ce am luat? Racul ăsta, e valoros, dar e cumva interzis, e în cartea roșie. Pușcărie, direct, nici plase, nu aveai voie nimic.

De aia am găsit-o greu, era totul la blat acolo. I-am arătat paginile mele de pe social media, cu racii, cu planurile mele. Mi-a dat amendă. Ajung la moldoveni, ăștia vorbesc română, mă descurc. Și la ei, în cartea roșie. Le-am zis că merg în România, unde am voie să pescuiesc. Le-am zis că românii mei mă lasă să trec, de ce să nu mă lase? Aveam actul ăla, eu n-am făcut nimic, în capul meu. Mi-au zis românii că îmi confiscă tot”, a mai povestit Paul.

Te-ar mai putea interesa și: Cât l-a costat pe un influencer distracția de 1 Mai de la Mamaia. A stat lângă Pescobar și nu s-a uitat la bani deloc