Al Treilea Război Mondial nu mai pare un scenariu imposibil. Asta după invadarea Ucrainei de către Rusia și, mai nou, din cauza poziției lui Donald Trump față de NATO și securitatea Europei.
În acest context tensionat, există o întrebare care îi frământă pe mulți: dacă vine, Doamne ferește!, ”apocalipsa”, unde ne putem refugia?
Cei de la Timesofindia au venit cu răspunsul, alcătuind o listă a celor mai sigure zece locuri de pe Pământ. De fapt, este vorba despre zece țări, considerate paradisuri departe de iadul războiului.
1.Noua Zeelandă
Noua Zeelandă este situată în sud-vestul Oceanului Pacific, la aproximativ 2.000 de kilometri de coasta estică a Australiei. Este formată din două insule principale, Insula de Nord și Insula de Sud, precum și din numeroase insule mai mici. Această poziție geografică izolată contribuie la unicitatea ecosistemelor sale și la diversitatea biologică.
Are o populație relativ mică – cinci milioane de locuitori, conform datelor din 2023 -, a cărei densitate, scăzută comparativ cu alte țări dezvoltate, permite un stil de viață mai relaxat.
Distanța față de marile puteri ale lumii (precum Statele Unite sau China) și relieful țării, predominant montan, cu Alpii Sudici care se întind pe Insula de Sud, nu doar că oferă peisaje spectaculoase, dar servesc și ca barieră naturală împotriva unor eventuale invazii externe. Această izolare geografică face ca Noua Zeelandă să fie mai puțin vulnerabilă la conflicte internaționale directe comparativ cu alte națiuni situate în regiuni mai dens populate sau mai accesibile.
2.Islanda
Această țară insulară, aflată între Atlanticul de Nord și Oceanul Arctic, nu doar că este izolată din punct de vedere geografic, dar nu are nici armată permanentă. Poziția sa pe hartă o face mai puțin susceptibilă de a fi implicată în conflicte dintre națiuni mai mari.
3.Fiji
Având în vedere localizarea geografică, contextul istoric de neutralitate, stabilitatea politică de după alegeri, concentrarea economică asupra sectoarelor non-militare și poziția de cooperare regională, valoarea strategică limitată a Fiji îi reduce șansele de a fi implicată în conflicte globale.
Fiji este un arhipelag situat în Oceanul Pacific de Sud, format din peste 300 de insule, cele mai mari două dintre ele fiind Viti Levu și Vanua Levu. Poziția geografică plasează Fiji relativ departe de marile puteri mondiale și de zonele de conflict, ceea ce contribuie la importanța strategică limitată în geopolitica mondială.
În plus, se numără printre țările care mențin o poziție de neutralitate politică, fapt ce o ajută să rămână în siguranță pe timp de război.
4.Elveția
Și Elveția este cunoscută pentru politica sa de neutralitate, care a fost adoptată oficial în 1815 la Congresul de la Viena. Această politică a fost menținută cu strictețe, iar Elveția nu a participat la conflicte militare internaționale începând cu acel an.
Neutralitatea elvețiană este un principiu fundamental al politicii externe a țării și reflectă dorința de a evita implicarea în războaie și conflicte internaționale.
5.Costa Rica
În 1949, Costa Rica a luat decizia importantă de a-și desființa forțele militare, decizie influențată de diverși factori, printre care dorința de pace, stabilitate și accentul pus pe dezvoltarea socială mai degrabă decât pe cheltuielile militare. În urma războiului civil din 1948, care a scos în evidență consecințele distructive ale conflictelor armate, liderii din Costa Rica au încercat să creeze o nouă identitate axată pe diplomație și coexistență pașnică.
După abolire, Costa Rica s-a poziționat ca lider în eforturile diplomatice și în inițiativele internaționale de menținere a păcii. Țara a investit semnificativ în educație, asistență medicală și conservarea mediului, în locul capacităților militare. Această schimbare a permis Costa Rica să devină un model pentru alte națiuni în ceea ce privește soluționarea conflictelor și dezvoltarea durabilă. Absența forțelor militare înseamnă că nu există o armată permanentă care să se angajeze în poziții agresive sau care să provoace conflicte cu țările vecine.
În schimb, Costa Rica se bazează pe canale diplomatice pentru a soluționa disputele și a menține relațiile cu alte națiuni. În plus, această poziție unică a câștigat respectul altor țări și a contribuit la stabilitatea regională. Angajamentul față de non-violență a atras, de asemenea, investiții străine și a ajutat turismul, consolidând în continuare creșterea economică fără povara cheltuielilor militare.
Țările autosuficiente sunt mai bine echipate pentru a rezista perturbărilor economice cauzate de conflictele globale. Acestea au sisteme agricole robuste, independență energetică și economii stabile care le pot susține populația în timpul crizelor.
6.Australia
Cu vaste resurse naturale și terenuri agricole, Australia nu are probleme să-și asigure producția alimentară. În plus, izolarea sa din punct de vedere geografic, ca insulă continentală, adaugă un alt nivel de siguranță.
7.Canada
Bogată în resurse naturale (de-a lungul Platoului Canadian și în nord se află depozite de fier, nichel, zinc, cupru, aur, plumb, molibden și uraniu) și având o infrastructură bine dezvoltată pentru producția alimentară, Canada se poate susține chiar și în cazul în care lanțurile globale de aprovizionare sunt întrerupte din cauza unui război.
8.Norvegia
Este cunoscută pentru economia sa robustă, care se bazează pe o combinație de resurse naturale, în special petrolul și gazele naturale. Această țară nordică a descoperit rezerve semnificative de petrol în Marea Nordului în anii 1960, ceea ce a transformat-o într-unul dintre cei mai mari producători de petrol din Europa. Veniturile generate din aceste resurse au avut un impact profund asupra economiei norvegiene, permițându-i să investească în infrastructură, educație și servicii sociale.
Rezervele de petrol ale Norvegiei contribuie semnificativ la menținerea unui standard de viață ridicat pentru cetățenii săi. Veniturile din sectorul energetic sunt utilizate pentru a finanța un sistem generos de bunăstare socială, care include educație gratuită, asistență medicală universală și pensii solide. Acest model economic a permis Norvegiei să fie considerată una dintre cele mai prospere țări din lume, cu un PIB pe cap de locuitor foarte ridicat.
Norvegia este aproape complet autosuficientă în ceea ce privește nevoile sale energetice datorită abundenței resurselor hidroenergetice și a rezervelor de petrol și gaze naturale. Aproximativ 98 la sută din energia electrică a Norvegiei provine din surse regenerabile, în principal hidroenergie.
9.Antarctica
Este un continent unic, care nu este guvernat de nicio țară, ceea ce îl face distinct în ceea ce privește relațiile internaționale și protecția mediului. Tratatul Antarcticii (ATS), instituit în 1961, joacă un rol crucial în menținerea statutului continentului ca zonă de pace și cooperare științifică. Acest tratat a fost semnat de mai multe țări, care sunt de acord să utilizeze Antarctica exclusiv în scopuri pașnice, în primul rând pentru cercetarea științifică.
Mediul aspru al Antarcticii contribuie în mod semnificativ la izolarea și locuirea sa scăzută. Continentul este caracterizat de frig extrem, temperaturile ajungând adesea sub -60 de grade Celsius (-76 de grade Fahrenheit) în timpul lunilor de iarnă. Climatul neospitalier limitează activitatea și așezările umane, fiind una dintre cele mai puțin populate zone de pe Pământ. Peisajul acoperit de gheață reprezintă, de asemenea, o provocare pentru dezvoltarea transportului și a infrastructurii.
Tratatul Antarctica interzice activitățile militare, mineritul, testele nucleare și depozitarea deșeurilor radioactive pe continent. Acesta subliniază importanța cercetării științifice și promovează colaborarea internațională între națiuni. Ca urmare, nu există rezidenți permanenți în Antarctica; în schimb, diferite țări stabilesc stații temporare de cercetare pentru explorare științifică.
10.Groenlanda
Cea mai mare insulă din lume, Groenlanda, este un teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei. Poziția geografică în regiunea arctică îi conferă o importanță strategică semnificativă, în special în ceea ce privește aspectele militare și geopolitice. Insula este situată între America de Nord și Europa, ceea ce o face un punct critic pentru navigație și potențiale operațiuni militare, notează descopera.ro.
Peisajul îndepărtat și muntos al Groenlandei contribuie la izolarea sa strategică. Terenul accidentat, straturile vaste de gheață și clima aspră fac dificilă, la rândul lor, desfășurarea de operațiuni militare la scară largă pe insulă. Această barieră naturală poate descuraja potențialii agresori să lanseze atacuri ori să stabilească o prezență militară acolo. În plus, infrastructura limitată și populația rară complică și mai mult orice logistică militară care ar fi necesară pentru operațiuni susținute.
Statutul de nealiniere al Groenlandei joacă și el un rol crucial în dinamica securității zonei. Deși face parte din Danemarca, care este membră a NATO, Groenlanda nu are propriile forțe militare și se bazează pe Danemarca pentru apărare. Cu toate acestea, Groenlanda a păstrat un anumit grad de autonomie în domeniul afacerilor externe, în special în ceea ce privește interesele populației sale indigene. Această nealiniere înseamnă că Groenlanda este mai puțin susceptibilă de a fi considerată o țintă directă în conflictele care implică puteri majore. După reinstalarea la Casa Albă, Donald Trump a anunțat însă că vrea ca SUA să controleze Groenlanda, însă, din fericire, totul a rămas deocamdată la stadiul de discurs.