Impactul tranzitiei la IFRS pentru societatile listate

Situatiile financiare individuale intocmite in conformitate cu IFRS vor face obiectul auditurilor statutare incepand cu 31 decembrie 2012. Mai mult, chiar daca are loc delistarea, ramane necesara obligativitatea intocmirii de situatii financiare conforme cu IFRS, a precizat Anamaria Acristini, senior manager servicii de consultanta in sontabilitate financiara in cadrul Ernst & Young Romania.

[b]Riscuri si factori determinanti[/b]

Trecerea la IFRS (Standardele Internationale de Raportare Financiara) inseamna, in termeni simpli, ca o entitate se obliga sa-si schimbe raportarea financiara din cea in conformitate cu principiile contabile pe care le foloseste in prezent, in cea in conformitate cu IFRS. La nivelul entitatilor insa, impactul trecerii la IFRS nu va rezulta doar din diferentele contabile, ci va fi influentat si de alti factori precum: calitatea si flexibilitatea infrastructurii de raportare financiara existente; marimea si complexitatea organizatiei; efectul modificarilor contabilitatii asupra activitatii.

Din experienta noastra practica, exista riscul ca procesul de conversie la IFRS sa fie considerat strict drept un exercitiu de contabilitate, spune Anamaria Acristini.

Conversiile la IFRS pot avea consecinte nedorite, daca nu sunt planificate in mod adecvat. Printre cele mai obisnuite se numara: neimplicarea tuturor persoanelor care detin cunostintele necesare, decizii de afaceri care se iau fara a se tine cont de consecintele raportarii financiare, nesiguranta si ritmul lent de intocmire a situatiilor financiare in conformitate cu IFRS si subestimarea cu mult a timpului necesar pentru conversie.

De aceea, recomandarea Ernst & Young Romania este ca societatile sa foloseasca o abordare structurata, multidisciplinara, care sa acopere mai multe directii, cum ar fi:

– Contabilitate si raportare
– pentru identificarea diferentelor de tratament contabil, devin necesare:
identificarea optiunilor si sprijinul managementului in selectarea noilor
politici, evaluarea initiala a impactului asupra rezultatelor financiare si a
informatiilor de furnizat;

– Impozitare
–  identificarea diferentelor dintre
contabilitatea impozitelor conform principiilor contabile statutare si celor
conform IFRS;

– Reglementare
– evaluarea impactului aplicarii IFRS asupra obligatiilor de reglementare, in
functie de industria in care entitatea isi desfasoara activitatea (de ex.:
energie si utilitati, telecomunicatii, societati de asigurare etc.);

–
Procese de afaceri,
sisteme si date
– evaluarea efectelor asupra proceselor de afaceri, sistemelor si datelor, implementarea
noilor cerinte de raportare in sistemele contabile;

– Managementul
schimbarii – elaborarea unei strategii de comunicare si
instruire pe baza impactului asupra capitalului uman al societatii.

[b]Ce face diferenta in conversia la IFRS?[/b]

Societatile care trebuie sa intocmeasca pentru prima data situatii financiare individuale in conformitate cu IFRS, la 31 decembrie 2012, ar fi bine sa inceapa in perioada imediat urmatoare proiectele de conversie la IFRS, luand in considerare:

-diferentele relevante dintre IFRS si principiile contabilitatii statutare
-efectul tranzitiei la IFRS asupra situatiilor financiare
-efectul tranzitiei la IFRS asupra impozitelor, sistemului informatic de afaceri si proceselor si
-efectul aplicarii IFRS asupra deciziilor de afaceri.]

„Aceste aspecte, puse in practica, intr-un timp cat mai scurt, vor asigura posibilitatea intocmirii primului set de situatii financiare conform IFRS la sfarsitul exercitiului 2012. Desigur, acest demers nu va fi unul usor, avand in vedere, in special, expunerea limitata a societatilor la IFRS pana in prezent si, de asemenea, unele aspecte legislative care sunt inca destul de confuze”, a mentionat Anamaria Acristini.

Ea considera ca implementarea IFRS este o initiativa pozitiva a autoritatilor din Romania si ca intocmirea situatiilor financiare conforme cu IFRS va aduce beneficii semnificative conducerii, actionarilor/asociatilor sau altor parti interesate, ceea ce, pe termen lung, ar trebui sa compenseze povara intocmirii acestora.