Liderii UE se reunesc la Bruxelles pentru a discuta modificarea indicelui de referinţă pentru preţul gazelor naturale

Uniunea Europeană doreşte un nou indice de referinţă pentru gaze naturale lichefiate (GNL), bazat pe tranzacţii, deoarece scăderea fluxurilor de gaze prin conductele ruseşti şi importurile record de GNL au creat dezechilibre în mecanismul actual de stabilire a preţurilor.

Cele 27 de ţări membre ale UE negociază propunerile făcute săptămâna trecută pentru a controla creşterea preţurilor energiei şi a reduce costurile pentru consumatori, dar Bruxellesul explorează deja adoptarea unor măsuri suplimentare.

Comisia UE a spus că un indice alternativ al preţului GNL, pe care participanţii de pe piaţă îl pot folosi în mod voluntar, ar trebui să se bazeze pe evaluări verificabile ale preţurilor pentru livrările de mărfuri cu GNL, pentru a se asigura că reflectă preţurile mondiale reale pentru combustibil.

„Referinţa complementară ar limita efectul negativ actual asupra formării preţurilor din cauza blocajelor de infrastructură şi, prin urmare, este anticipat să aducă preţurile mai aproape de nivelul pieţei mondiale”, arată Comisia.

Cumpărătorii de GNL de obicei folosesc indicii de referinţă, cum ar fi Henry Hub pentru preţurile gazelor naturale în Statele Unite sau Japan Korea Marker (JKM) în Asia, cu o marja mică adăugată pentru a ţine seama de costurile de regazificare şi transferul gazului în reţea.

În Europa, indicii de referinţă standard sunt cel olandez Title Transfer Facility (TTF), utilizat atât pentru gazele de conductă, cât şi pentru GNL, şi punctul naţional de echilibrare (NBP) al Regatului Unit.

Citeşte şi: România nu ar trebui să ducă lipsă de gaz. Nicolae Ciucă: „Evaluările arată că nu există absolut nicio problemă în alimentarea cu gaze pentru populaţie, industrie, mediu de afaceri”

Cu toate acestea, preţul TTF a fost afectat de geopolitică şi de încredere la fel de mult ca şi de factorii de cerere şi ofertă, iar unele surse din industrie susţin că nu se mai poate defini valoarea reală a GNL în Europa, în special odată cu creşterea importurilor în regiune în acest an.

Importurile de GNL în Europa au atins un nivel record în acest an, deoarece guvernele se străduiesc să găsească alternative la gazele ruseşti, care, dacă ar fi eliminate complet, ar fi nevoie de 200 de milioane de tone de GNL pentru a fi livrate în următorul deceniu, estimează analiştii.

În timp ce preţul GNL este, în general, mai mare decât al gazelor naturale, limitele infrastructurii din reţelele de conducte şi capacitatea variabilă de a primi şi procesa combustibilul răcit au făcut ca relaţia să se schimbe în unele hub-uri europene, provocând divergenţe majore de preţ.

Preţurile în Franţa, de exemplu, sunt mai mici decât în ​​alte hub-uri precum Germania, care în prezent nu are terminale GNL.

Un oficial al UE a declarat că lucrările la un nou contract de referinţă, cu Agenţia pentru Cooperare a Autorităţilor de Reglementare a Energiei (ACER), au fost deja iniţiate de Comisie.

„Nu este o chestiune de zile. Desigur, este un proces, dar cred că putem accelera un pic”, a spus oficialul.

Cu toate acestea, unii participanţi la piaţă rămân sceptici.

„TTF este încă – de departe – cea mai lichidă piaţă de gaze din Europa şi, prin urmare, cea mai reprezentativă. Dacă filtraţi GNL din pieţele TTF, lichiditatea va scădea, cu riscuri uriaşe de volatilitate şi mai mare şi, prin urmare, posibile variaţii mai mari de preţ”, a declarat Hans van Cleef, economist senior în domeniul energiei la ABN Amro.

Citeşte şi: România, îngropată în datorii. Ministerul Finanțelor a împrumutat astăzi încă 300 milioane de lei de la bănci