AFP: Dupa aproape 20 de ani, produsele \”comuniste\” redevin pe placul cumparatorilor

Biscuiti si batoane de ciocolata, dintre care unele si-au pastrat acelasi ambalaj de carton ca in perioada comunista, au reaparut in rafturile supermarketurilor si nu au niciun motiv sa invidieze, in materie de vanzari, marcile „capitaliste” consacrate.

„De cativa ani, asistam la o tendinta de revitalizare a marcilor epocii comuniste. Ele provoaca nostalgie pentru ca ne reamintesc de tinerete”, a declarat sociologul roman Mircea Kivu.

„Aceste produse ma trimit cu gandul la copilaria mea. Prefer si acum un baton de ciocolata ‘Szerencsi’ in locul unuia ‘Mars’. Pentru mine, are un gust mai bun, o calitate mai buna si, mai ales, imi trezeste amintiri frumoase”, spune Tamas Pickarczyk, comerciant de masini unguresti, in varsta de 27 de ani.

Pentru Ivan Petrov, un student bulgar, ambalajul este cel care da sarmul: „Ador (biscuitii) Detka-Zakuska („Gustare de copil”) nu numai pentru gustul lor, ci si pentru ambalajul lor comunist” calificat drept „primitiv”.

In Croatia, condimentul „Vegeta”, celebru in toata fosta Iugoslavie si in afara granitelor ei, a supravietuit caderii comunismului si ramane una dintre „emblemele” industriei alimentare.

Exista insa si alte produse nealimentare care continua sa genereze mandria europenilor din est.

In Polonia, masina de spalat cu rotor Frania, foarte cautata intre anii 1950 si 1970, a fost inlocuita de atunci de masinile de spalat automate, dar „continua sa se vanda in numar de circa 40.000 de unitati pe an”, a declarat Magda Kwiatkowska, responsabila de vanzari la producatorul sau, Emalia Olkusz.

Pentru romani autoturismul Dacia ramane, la 42 de ani dupa lansare, cea mai cunoscuta marca si un „simbol” al tarii, in pofida numeroaselor bancuri care au circulat pe seama ei.

La momentul preluarii uzinei Dacia de la Pitesti (vest de Bucuresti) de catre grupul francez Renault, dupa caderea dictaturii lui Nicolae Ceausescu, a fost realizat un studiu pentru a se vedea daca este nevoie de schimbarea numelui masinii, povesteste Kivu.

„In pofida prestigiului producatorului francez, romanii au vrut sa pastreze numele Dacia, datorita puternicelor legaturi afective care s-au creat” cu marca, adauga el.

Acest fenomen a functionat si in Germania de Est, unde pasionatii masinii Trabant s-au constituit in asociatii. In Polonia, mandrii proprietari ai unui autoturism Polski, versiunea locala a Fiatului 125, se reunesc de mai multe ori pe an intr-un raliu specializat.

Dupa ce le-au aruncat la gunoi sau le-au distrus din ura pentru regimul comunist, est-europenii au constatat ca amintirile acestei epoci – carnete ale partidului comunist sau portrete ale fostilor lideri – ar putea foarte bine sa aduca si beneficii, dat fiind ca occidentalii si chiar compatriotii le apreciaza foarte mult.

Asemenea „relicve” inunda astazi pietele din numeroase orase, cum este cazul Belgradului, unde, intre altele, mai multe cafenele poarta numele fostului lider al Iugoslaviei Josip Broz Tito sau chiar al fostului serviciu secret rus KGB.