Cele 9 invataminte trase de Mugur Isarescu din criza financiara

El considera ca important este ce au invatat economiile despre cauzele crizei, despre eficienta institutionale de supraveghere a pietelor si a setului de instrumente disponibile si, nu in ultimul rand, despre cum e mai bine sa fii pozitionat cand apare o criza.

Exista 9 invataminte care trebuie sa fie trase in urma crizei, „dintre care 7 au valabilitate generala, iar doua sunt in mod special valabile pentru economii emergente, cum este si Romania”, a afirmat Isarescu.

Guvernatorul BNR a sustinut, la Academia Romana, discursul intitulat „9 lectii din actuala criza financiara”.

1) Un nivel scazut al inflatiei nu reprezinta o conditie suficienta pentru asigurarea stabilitatii financiare pe termen lung. Experientele anterioare pareau sa confirme viziunea ca inflatia este principala sursa de instabilitate financiara. De obicei, perioadele caracterizate de inflatie inalta au fost si cele cu instabilitate financiara severa si crize la nivelul sectorului bancar, sau au fost urmate de recesiune in urma adoptarii de catre autoritati a unor masuri inadecvate de temperare a inflatiei. Criza financiara mondiala actuala a aparut dupa aproape doua decenii de inflatie relativ scazuta si stabila.

Noile produse si institutii care au modificat „materialul” din care era facut pana acum 30 de ani sistemul fiananciar au dus la aparitia crizei financiare actuale. Criza financiara a fost declansata de criza subprime din SUA, asa cum am mentionat. La randul ei, aceasta a aparut datorita faptului ca Fed-ul a fost nevoit, in conditiile descrise mai sus, sa creasca ratele dobanzii pentru a apara inflatia. Dar in noua textura economica, cresterea ratelor dobanzii a dus la criza finanaciara (in conditiile in care a determinat cresterea dobanzilor la credite si intrarea in incapacitate de plata a unora dintre debitori – n.r.).

Inactiunea ar fi dus la cresterea inflatiei, completeaza guvernatorul. Actiunea a generat instabilitate financiara.

Daca reglementarea si supravegherea ar fi prevenit acumularea excesiva a riscurilor de catre investitori, cresterea ratelor dobanzii nu ar fi putut duce la aparitia instabilitatii financiare. Aceste evolutii arata ca politica monetara si reglementarea si supravegherea trebuie sa conlucreze eficient.

2) La anumite perioade, reglementarea si supravegherea raman in urma pietelor. Pietele gasesc intotdeauna calea spre a inova, pentru ca permanent agentii economici sunt in competitie pentru a satisface nevoi reale. Inovatiile cresc eficienta cu care nevoile sunt satisfacute si din acest motiv, procesul de inovare nu va inceta niciodata. Chiar daca se pun bariere administrative, pietele tot gasesc solutii pentru a satisface cererea.

Este important ca echilibrarea celor doua sa se faca prin perfectionarea structurilor de reglementare si supraveghere si nu trebuie vreodata ca acest proces sa rezulte in franarea competitiei sau a energiilor creatoare ale agentilor economici.

3) In UE ne lipsesc unele institutii. Acest lucru este evidentiat foarte clar in Raportul de Larosiere. In capitolul dedicat masurilor reparatorii in domeniul supravegherii financiare din UE, se propune o reforma structurala, care are in vedere doua domenii: supravegherea macroprudentiala si supravegherea microprudentiala.

Raportul considera justificata infiintarea Consiliului European de Risc Sistemic (CERS). Acesta ar trebui sa colecteze informatii despre riscurile si vulnerabilitatile macroprudentiale din toate sectoarele financiare din UE. Consiliul va emite avertizari despre riscuri si va adopta recomandari de politica economica.

O alta institutie propusa de Raport este Sistemul European al Supravegherii Financiare, in cadrul careia vor exista 3 noi autoritati europene: Autoritatea Europeana Bancara, Autoritatea Europeana a Valorilor Mobiliare, si Autoritatea Europeana a Asigurarilor. Aceste 3 autoritati vor avea puteri sporite in ceea ce priveste supravegherea si autorizarea unor institutii specifice la scara UE, dar Isarescu subliniaza „rolul coordonator puternic” pe
care il va avea SESF.

4) Stimulentele de natura salariale in companiile private nu sunt adecvat corelate cu gestionarea riscului. Legatura dintre stimulentele managerilor si gestionarea riscului nu este intotdeauna evidenta. In ultimii ani inovatiile financiare, produse si institutii inadecvat reglementate si supravegheate, au facut posibila acumularea de profituri mari pe termen scurt concomitent cu asumarea de riscuri foarte mari.

5) Oamenii uita de aparitia crizelor in perioadele de prosperitate si neglijeaza conceperea de mecanisme de gestiune a crizei. Tensiunile financiare semnificative si cu atat mai mult crizele financiare sunt evenimente rare. Suntem norocosi ca este asa, dar raritatea evenimentelor nedorite are si un cost, in sensul ca mecanismele de gestionare a crizei existente la data aparitiei evenimentului pot fi inadecvate.

6) FMI a capatat un rol sporit dupa ce a fost criticat ca nu a prevazut criza asiatica. In urma cu cativa ani, multi prvedeau un declin masiv al rolului FMI in actualul context economic. Dar criza de astazi pare sa redescoprere rolul FMI-ului pe aceasta planeta. Fondurile sale au fost crescute recent pentru a putea face fata la solicitarile care vin de la diverse tari pentru ajutor financiar si asistenta tehnica.

7) Masurile expansioniste de iesire din criza trebuie acompaniate de la inceput de strategii de iesire. Istoria ne-a aratat ca masurile expansioniste de iesire din crize economice, prin aruncarea unor sume mari de bani in piata, nu raman fara efecte adverse in termenii inflatiei.

Lectia anilor ’70 este aceea ca politicile expansioniste prelungite au produs inflatie si datorii publice mari, a caror reducere a necesitat politici restrictive, care au facut ca media cresterii economice sa ramana relativ scazuta.

Lectia acelor ani si a altor perioade similare in abordare este aceea ca masurile anticriza trebuie concepute pornind de la obiectivul asigurarii sustenabilitatii fiscale si a preturilor pe termen mediu-lung.

8)Este importanta evitarea dezechilibrelor macroeconomice si urmarirea unei pante de crestere sustenabile, sprijinita de un grad substantial de reforme structurale, lectie valabila in mod special pentru economiile emergente.

BNR a avertizat de multe ori despre faptul ca politica fiscala a fost pro-ciclica, adaugand la excesul cererii. Isarescu crede ca „trebuie invatata lectia ca mentinerea de deficite bugetare mari, atunci cand economia creste, nu se poate termina cu succes”. El spune ca astazi ne-ar fi fost mult mai usor sa combatem criza daca bugetul nostru ar fi avut surplus in ultimii doi ani premergatori crizei.

9) Adoptarea euro nu se poate substitui politicilor de ajustare. Aceasta lectie a devenit mai evidenta odata cu instalarea crizei economice in economiile emergente. Atat timp cat leul s-a apreciat, pana in vara lui 2007, problema adoptarii euro nu era pe agenda curenta a agentilor economici.

In fata crizei, volumul relativ mare al datoriilor straine private si volatilitatea crescuta a pietelor ii fac pe unii agenti economici sa creada ca adoptarea timpurie a euro poate sa inlocuiasca eforturile necesare de ajustare a politicilor. Dar acest lucru nu este posibil, deoarece adoptarea euro astazi, inainte de parcurgerea pasilor principali ai convergentei cu UE, ar crea serioase probleme in viitor. Adoptarea euro astazi ar insemna sa renuntam la politica monetara inainte de a fi asigurat sustenabilitatea convergentei.