Cine mai munceste in Romania? Bomba sociala care sta sa explodeze

Peste 4,1 milioane dintre cei peste 18,5 milioane de locuitori ai României lucrează cu acte în regulă în economie, plătind asigurări medicale, taxe și impozite, arată o analiză Keysfin.

4.149.029. Acesta era numărul total al
muncitorilor din România, în 2014, potrivit datelor oficiale. Cei mai mulți
dintre salariați lucrau în industria prelucrătoare (932.721), urmată de comerț
(744.945), învățământ (369.741) și construcții (344.552). În sănătate și
asistență socială lucrau 322.761 angajați, iar în servicii 252.322 de persoane.
Acestea sunt, și în prezent, domeniile care angajează cei mai mulți români. 

Statistica KeysFin arată pe de altă parte
că, pe fondul crizei, economia s-a reorientat în ultimii ani, din punct de
vedere al business-urilor. Zonele industriale de tradiție, cu mari
combinate siderurgice și de exploatare a resurselor, precum Galațiul și
Hunedoara, și-au pierdut rolul important, iar exodul angajaților s-a
concentrat, în primul rând spre Occident, iar apoi spre zonele cu potențial,
precum București-Ilfov. 

În topul regiunilor cu cei mai mulți
angajați, zona Capitalei raporta 1.186.726 de salariați, urmată de județele
Timiș (186.918 angajați), Cluj (161.292), Brașov (148.722), Constanța
(147.080), Prahova (133.432), Argeș (124.058), Bihor (121.048), Sibiu
(111.830). 

La polul opus se aflau Mehedinți, cu numai
19.507 salariați, Giurgiu, cu 21.617 angajați, Covasna (28.656), Sălaj
(26.628), Caraș-Severin (29.265) și Botoșani ( 29.995).  

Potrivit statisticii KeysFin, cei mai mari
angajatori în economie erau, în 2014, Automobile Dacia, OMV Petrom, Rompetrol,
Kaufland, British American Tabacco, Petrotel-Lukoil, E-on Energie, Carrefour,
GDF Suez (actualul Engie), Romgaz, Metro, Mol, Orange, Ford, Electrica și
Auchan.

„Acestea sunt și cele mai importante firme
din România, din prisma cifrei de afaceri. Sunt business-urile care susțin, în
prezent, economia, de la energie, prelucrarea țițeiului și a gazelor, la
lanțurile de comerț și producția de automobile”, afirmă analiștii KeysFin. 

Statistica nu ia în calcul angajații
la negru, adică fără forme legale, al căror număr ar fi, potrivit Consiliului
Fiscal, de 1,5 milioane de persoane. Evaziunea fiscală din acest sector ar
fi de peste 2 miliarde de euro anual. 

Analiza KeysFin mai arată, totodată,
că numărul șomerilor continuă să se mențină la un nivel ridicat, chiar
dacă, în aparență, numărul lor a scăzut puternic. Statisticile arată că numărul
de șomeri a ajuns la 592.094 în martie 2016, iar rata șomajului a coborât la
6,4%, nivel minim de la jumătatea anului 2009 încoace. Un nivel al ratei
șomajului de 6,4%, calculată după metodologia Biroului Internațional al Muncii
(BIM), nu s-a mai înregistrat din perioadă mai-iunie 2009, arată seriile
statistice ale INS. Experții atrag însă atenția că este vorba doar de cei care
mai primesc indemnizații de la stat, nu și de cei ieșiți din plată.

Dincolo de situația particulară a regiunii
București-Ilfov, cei mai mulți șomeri erau înregistrați în zonele în care
economia s-a contractat puternic, pe fondul dezindustrializării de după
Revoluție, precum Dolj, Teleorman, Galați, Buzău, Vaslui. 

PERICOLUL ENCLAVIZĂRII ECONOMICE
 

Datele statistice privind numărul
angajaților și al șomerilor vin să confirme că România se îndreaptă, încet dar
sigur, către o enclavizare economică, în care discrepanțele economice
la nivel regional riscă să genereze situații de risc social. 

Lipsa unei strategii concrete privind
dezvoltarea regională s-a tradus, astfel, în depopularea unor zone din mediul
rural și accentuarea aglomerării urbane care tinde să capete aspecte sufocante
din anumite zone, precum București-Ilfov.

Statisticile relevă, astfel, diferențe
foarte mari între regiunea București-Ilfov și celelalte șapte regiuni: densitatea
populației în regiunea București-Ilfov a ajuns la 1239,2 loc./kmp., în timp ce
în regiunea Sud Vest este de numai 77 loc./kmp, în Vest de 60 loc./kmp, iar în
regiunea Centru de 74 loc/kmp. 

„România se dezvoltă cu viteze complet
diferite. Avem poli de creștere economică, precum București-Ilfov,
Timiș-Arad și Constanța acolo unde business-ul este pe un trend ascendent, avem
apoi zone cu potențial și o dezvoltare ceva mai temperată, precum Brașov, Cluj,
Argeș și Galați, și un al treilea contingent de județe, din păcate majoritar la
nivelul României, acolo unde business-ul stagnează sau chiar regresează, cu
consecințe directe asupra nivelului de trai”, afirmă analiștii KeysFin. 

„Sunt județe precum Vaslui, Botoșani, Olt,
Mehedinți, Giurgiu, Ialomița, Călărași, Harghita, Covasna, Sălaj
unde economia locală este la pământ. Zone monoindustriale în care
producția industrială este o himeră, comerțul este afectat de veniturile mici
ale populației, iar perspectivele atragerii investitorilor sunt blocate de inexistența
unor măsuri administrative menite să ofere facilități celor care vor să
deschidă unități de producție, indiferent de domeniu”, afirmă economiștii de la
KeysFin. 

Potrivit experților de la
KeysFin, dezvoltarea inegală a României poate amplifica fenomenul de
enclavizare, cu efecte chiar mai grave la nivel național.

„Abandonul economic. Este un fenomen care,
nu de mult, de exemplu în SUA, a generat ample proteste de stradă. Vorbim de un
adevărat curent social care poate avea consecințe incalculabile pe termen mediu
și lung”, consideră economiștii. 

Potrivit datelor Eurostat, România se
situează pe locul doi în UE din punctul de vedere al riscului de sărăcie sau
excluziune socială, 41,7% din populație fiind afectată.