Finante-Banci

Eminescu, jurnalist de business: „Statul sa ne apere de speculantii venetici”

15 Jan, 11:11 • valentin.gros
Stiti ce gandea Mihai Eminescu despre mediul de business, macro-economie, piata bursiera, normele legislative privind proprietatea imobiliara? Cititi cateva din opiniile exprimate de poetul nascut in urma cu 163 de ani, la 15 ianuarie 1850. Si verificati daca sunt sau nu de actualitate.
Eminescu, jurnalist de business: Statul sa ne apere de speculantii venetici

Pentru a intelege orientarea politica a
lui Mihai Eminescu, trebuie sa vedem contextul in care poetul isi
exprima opiniile. Din 1877, el a fost redactor, iar din 1880 si pana
in 1883 redactor sef la Timpul, ziarul oficial al Partidului
Conservator. In secolul 19, conservatorii erau considerati de
dreapta, iar liberalii de stanga, „rosii”, asa cum azi
curentul liberal este de dreapta, iar cel social-democrat de stanga.

La acea vreme, stanga era
internationalista, iar conservatorii militau pentru specificul
national. Asta in conditiile in care Romania era un stat tanar, abia
iesit de sub tutela Imperiului Otoman.

Jurnalistul Eminescu nu cruta deloc
personajele politice ale vremii care nu ii erau pe plac. „Amintim
in treacat ca d. C. A. Rosetti, parintele spiritual al partidului
rosu, a fost pururea cunoscut ca om sceptic, om cinic chiar. Rau
roman si nascut din parinti greci…”, scria el despre liderul
liberal Constantin A. Rosetti, care avusese un rol de prim rang in
revolutia de la 1848, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor si
implicit Unirea de la 1859, precum si in proclamarea independentei si
participarea Romaniei la razboiul ruso-turc din 1877-1878.

Despre piata imobiliara

Mihai Eminescu si-a exprimat parerea despre felul cum trebuie legiferata piata imobiliara. Din cele spuse, razbate o orientare protectionista in domeniu.

„Admitem teoria ca, pentru cuvinte de
ordine publica, turcii si tatarii sa nu poata vinde orisicui
paminturile lor, dar nu admitem teoria ca acele paminturi sint ale
statului. Nominal da, in realitate nu. Nominal in statele primitive
tot pamintul e considerat ca pamint domnesc si din aceasta
suveranitate asupra oamenilor si averilor decurg pina si titulaturele
monarhice. Astfel se zice rege al Prusiei, nu al prusianilor, regina
a Angliei, nu a englejilor, ca si cind teritoriul intreg ar fi
proprietate a coroanei”, mentiona Eminescu la 1879, intr-un articol intitulat „Afacerea Stroussberg si liberalii”, publicat pe Almanahele Goagal.

Nu scrie ca un simplu militant, ci defineste realitatile economice la care se raporteaza, comentand pe marginea unei tranzactii imobiliare: „Propietate in senzul modern al
cuvintului nu e in societatile primitive si in cele teocratice decit
averea mobiliara; cea imobila era privita in totalitatea ei ca bun
public al gintii, deci a reprezentatiunii supreme a gintii, a
Domnului. Cu toate acestea, inlauntrul acestei acceptiuni, nu
juidice, ci politice, proprietatea imobilului exista in mod latent;
se faceau vinzari, cumparari, cesiuni, mosteniri, procese pentru
hotarnicie etc. etc”.
[quote=Mihai Eminescu, 1879]Gasca rosie a prefacut Romania in America, a facut ca in tara noastra proprie incepem a ne simti straini[/quote]
Iata insa ca Eminescu apara si proprietatea privata: „Desi Intelegem dar ca, admitindu-se teoria
aceasta cu toate efectele ei, sa se hotarasca o data pentru totdeauna
ca acele propietati sint maiorate ce nu se pot instraina decit catre
romani de ex[emplu], dar nu intelegem ca ele sa fie declarate de
bunuri private ale statului
„.

Daca ar fi trait in ziua de azi, sigur ar fi generat dezbateri furtunoase in Parlament si ar fi dat batai de cap celor care fac tranzactii in real estate. „Singurele masuri pe care statul
roman se cuvine a le lua sint masuri de aparare: aparare contra unor
speculanti venetici cari ar voi sa esploateze nestiinta locuitorilor
,
aparare contra unei imigratiuni de oameni fara de capatii. Dar la
aceasta se si margineste rolul statului; restul il va face timpul si
dezvoltarea naturala a lucrurilor”, spunea Eminescu.

Nevoia de valoare adaugata

Credeti ca nu se pricepea la economie macro? In ziua de azi, toti teoreticienii ne
spun ca pentru a creste economic, avem nevoie de valoare adaugata, ca
trebuie sa exportam cat mai mult produse care inglobeaza un grad
inalt de prelucrare. Exact asta zicea si Mihai Eminescu in secolul
19.

„O tara care se rezuma la
dezvoltarea agriculturii, in masura in care aceasta se poate face
fara sprijinul industriei, trebuie sa-si exporte produsele intr-o
forma neprelucrata, ceea ce inseamna o scadere a avutiei nationale si
transformarea respectivei tari in sclav al tarilor industriale”,
sustinea poetul, potrivit
site-ului EthosEconomic.

„Nediversificarea muncii si
limitarea ei la exploatarea unilaterala a pamantului, alaturi de
lipsa de organizare a tarii si de deplasarea paturilor superioare ale
societatii spre ramuri de activitate neproductive, constituie raul
fundamental al tarii”, spunea Eminescu. Poate nu ar fi rau sa il
asculte si guvernantii actuali.

Cum se imbogateau jucatorii la bursa

Moravurile din mediul de business de
acum erau prezente si pe vremea aceea. Traficul de
influenta si informatiile oficiale folosite in scop pecuniar faceau parte din
peisaj.

„Astfel un biet gazetar care stie,
in calitate de confident al ministrilor, ca drumurile de fier or sa
se rascumpere joaca la bursa si… devine milionar. Ei bine, a
devenit aristocrat in Romania. Nimeni nu-ntreaba cum si-a facut
banii. Prin munca? Prin o inteligenta esploatare a unei ramure de
industrie? Nimic din toate astea. A facut politica si, prin politica,
a devenit bogat”, scria Eminescu la 10 iulie 1881 in Timpul,
conform site-ului AlmanaheleGoagal.

„Un altul isi esploateaza
calitatea de ministru pentru a juca la bursa, ba unii au castigat
jucand cu banii vistieriei chiar. A-si da orbeste votul guvernului
pentru a se folosi baneste de secretele oficiale, de punga statului
chiar, e in cel mai mare grad malonest , dar toti o fac fara jena”,
mai semnala poetul.

El atragea atentia asupra efectelor
nocive pe care aceste practici le au asupra economiei si a celor care
o sustin.

„In ultima linie producatorul
plateste totul. Dar numarul producatorilor , instrumentele lor, suma
puterilor lor fizice este aceeasi ca in anul 1850. Se stie metodul
prin care s-a aservit taranii mult mai rau decum era in timpul
clacii. Statul le-a cerut intr-o buna dimineata o dare inzecita de
ceea ce-o plateau inainte. Pentru a o plati trebuiau sa se
imprumute”, afirma Eminescu.

„Dar nimeni nu le dadea bani decat
pe munca, calculandu-o pe preturi de batjocura, pe preturi zilnice
din cari un lucrator nu se poate hrani. Astfel taranul a fost dat pe
mana unei inspaimantatoare uzure . Pururea dator, pururea scos la
munca manu militari, el vedea traduse toate trebuintele lui in munca
foarte rau platita”, explica jurnalistul poet.

Setea de dreptate sociala

E greu, daca nu imposibil, sa il
definesti pe Eminescu si sa ii atribui o orientare, una singura. Toti
cei care au scris despre el i-au luat textele si le-au interpretat
conform cu perceptiile proprii. Ca orice om, e posibil sa fi gandit
ceva intr-un moment si altceva cativa ani mai tarziu.

Pana si comunistii l-au prezentat ca pe
unul de-al lor. Le serveau de argument versurile din Imparat si
proletar
: „Spuneti-mi ce-i dreptatea? – Cei tari se ingradira /
Cu-averea si marirea in cercul lor de legi”. Setea lui de
dreptate sociala se potrivea manusa cu propaganda egalitarista.
(Rau-voitorii ar putea sa-l acuze si de anarhism, pe motiv ca ar fi
contestat ordinea legislativa).

Nu la fel de bine a picat pentru
ideologia comunista poezia Doina, care a fost si interzisa in epoca. Sa spui „De la Nistru pan-la Tisa / Tot romanul
plansu-mi-s-a” ar fi fost o obraznicie fata de URSS, „marele frate de la rasarit”, care ne trasase granita ceva mai la apus, pe Prut.