Ferme mici vs ferme mari: De ce ar trebui sprijinita agricultura de semi-subzistenta in Romania

România deține unele din cele mai întinse terenuri agricole și zone cu Înaltă Valoare Naturală (HNVF – High Nature Value Farmland). Acestea ocupă peste 30% din suprafața agricolă a țării și sunt poli de biodiversitate cum foarte rar se mai găsesc în alte țări, precum și refugii pentru civilizația sătească autentică, și aceasta pe cale de dispariție.

Ce sunt
terenurile HNVF (High Nature Value Farmlands)?

Terenurile agricole cu Înaltă Valoare Naturală sunt situate în Transilvania, Maramureș,
dealurile subcarpatice și sud-vestul țării, unde agricultura de tip tradițional este principala activitate economică și un
factor-cheie în conservarea naturii.

Aceste terenuri sunt caracterizate
de prezența vegetației naturale și
semi-naturale (pășuni, pajiști) foarte bogată în specii, și sunt integrate într-un peisaj mozaicat extins și neîntrerupt ce include elemente
naturale (precum marginile de câmpuri, gardurile vii sau din piatră, zone
împădurite sau cu arbuști, pâraie), petice de pământ cultivat și livezi
tradiționale.

Zonele agricole HNV reprezintă peste 30%
din totalul suprafeței agricole din România: 5 milioane ha, asociate cu
ferme de mici dimensiuni (semi-subzistență), de obicei familiale, în zonele
colinare din interiorul și la exteriorul arcului carpatic.

Practicile agricole tradiționale au contribuit la
menținerea acestor zone, care
livrează o serie de beneficii publice
precum peisajele culturale, aer curat, apă și produse alimentare de calitate
înaltă, calitatea vieții, oportunități pentru recreere, stocarea carbonului sau
controlul inundațiilor. De aceste lucruri beneficiază întreaga societate, nu
numai comunitățile locale.

Din
punct de vedere al randamentului economic pe hectar, fermele mai mici din
România produc dublu față de cele mai mari (Eurostat, 2011). De asemenea, comunitățile
locale de mici fermieri furnizează o gamă largă și considerabilă de locuri de
muncă.

Prin comparație, cele mai sărace patru regiuni din România se regăsesc
în zonele ce găzduiesc cele mai mari ferme industriale din țară (Otiman, 2013).

Așadar,
zonele HNV merită sprijin nu numai pentru conservarea diversității naturale pe
care o întrețin, diversitate ce asigură echilibrul ecologic, reziliență la
schimbările climatice și hrană nutritivă, dar și pentru productivitatea lor
economică și agricolă ce asigură traiul multor comunități de fermieri.

[img=7147][/img]

Sprijinul oferit acestor zone contribuie la prosperitatea comunităților locale,
prin deschiderea de oportunități pentru diversificarea activității economice,
cum ar fi dezvoltarea ofertelor de turism rural și a afacerilor bazate pe
produse de calitate și sănătoase.

Principalele
amenințări cu care se confruntă zonele și comunitățile de fermieri HNV

În
ciuda valorii lor pentru comunitățile rurale și pentru societate, cele mai
multe dintre aceste pășuni și pajiști semi-naturale și zone mozaicate,
cultivate în regim extensiv, se află sub o presiune crescândă din cauza abandonului, intensificării activității
agricole și a schimbărilor în modul de folosire a terenurilor.

Sunt
amenințate deoarece sistemele agricole
la scară redusă nu mai oferă siguranță financiară sau confortul vieții la oraș
sau în străinătate. Aceasta este o provocare economică și socială
majoră, dar și una de mediu.

WWF-România,
Fundația ADEPT și ProPark, alături de Agridea (Elveția), derulează o inițiativă
ce pornește de la realitățile (nevoi și atuuri) a 6 zone HNV din țară, pentru a
oferi asistență de specialitate în domeniul politicilor publice și idei de
marketing valabile pentru întreg sistemul agricol HNV de la nivel național.

Problemele
pe care pun accent cele patru organizații:

·        
Limitări ale politicilor publice: plățile pentru terenurile agricole cu Înaltă
Valoare Naturală din România sprijină doar 40% din zonele HNVF din țară – două
milioane de ha dintr-un total estimat la 5 milioane ha. Plățile ar putea să fie
extinse și planificate mai bine, pentru a sprijini familiile de fermieri și
sistemele agricole ce necesită cel mai mult suport, în baza beneficiilor pe
care le asigură (enumerate mai sus).

·        
Obstacole în accesul pe piață al produselor din zone cu
Înaltă Valoare Naturală: fermierii
mici se confruntă cu bariere administrative și comerciale în accesul pe piață.
Standardele și regulile de igienă și siguranță alimentară pentru unitățile de
producție sunt setate la un nivel prea înalt pentru a putea fi îndeplinite de
micii producători, în timp ce birocrația le îngreunează accesul la finanțare.
Micii producători au, de asemenea, o capacitate redusă de a găsi și accesa
piețele de desfacere și de a-și prezenta produsele într-un mod atractiv pentru
consumatori; acest lucru ține de abilități de marketing ce în general lipsesc,
de un insuficient acces la informație și de situația fragilă în care se găsește
comerțul tradițional, în contextul unei competiții în creștere dată de marile
lanțuri comerciale străine și a lipsei unei viziuni pentru piețele alimentare
și lanțurile alimentare scurte.

Inițiativa de
creștere a viabilității economice a comunităților HNV

Partenerii
de proiect au cooperat cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în
perioada 2014-2015, când noul Program Național de Dezvoltare Rurală a fost
definitivat. Măsurile destinate dezvoltării rurale au fost îmbunătățite pentru
a răspunde cerințelor zonelor HNV; au fost adoptate noi specificări cu privire
la flexibilitatea asupra datelor de cosit în funcție de altitudine, precum și
plăți mai mari pentru a proteja pajiștile în regim de fâneață.

Pe
partea de instruire, partenerii au creat un pachet de training pe tematici
relevante pentru aceste comunități, precum și o rețea de „facilitatori
comunitari” instruiți, care să livreze aceste traininguri în comunitățile lor.
Peste 500 de fermieri au participat până acum la aceste ateliere de lucru și
peste 250 de fermieri au vizitat alte ferme și asociații din România, Germania,
Ungaria și Austria pentru a observa alte modele și pentru a găsi soluția cea
mai bună pentru gospodăria proprie.

Pe
partea de marketing, a fost analizată situația actuală de pe piața alimentară
locală și din România, cu scopul de a crea o identitate comercială „umbrelă” a
produselor HNV (un brand unic) și o strategie de poziționare a lor pe piață.
S-a constatat că produsele HNV trebuie separate de celelalte tipuri de produse
și trebuie să dobândească o identitate proprie, comună. Acest lucru ar ajuta să
își mențină valoarea, sprijinind totodată fermierii să își dezvolte fermele în
afaceri viabile.

Echipa de proiect va continua să lucreze cu producătorii
pentru a dezvolta și consolida brandul HNV, pentru a revitaliza piețele
alimentare și a întări asociațiile de fermieri HNV.

În
concluzie, găsirea unor soluții pentru menținerea practicilor agricole
tradiționale este urgentă, nu numai pentru supraviețuirea unor comunități
rurale vii și pentru asigurarea unei hrane sănătoase pentru populație, dar și
pentru conservarea naturii și a serviciilor pe care ni le livrează.

Acest lucru
va fi transmis astăzi, din perspective diferite, de invitații la conferință,
printre care Carlo Petrini (Președinte Slow Food Internațional), Ambasadorul
Elveției în România, reprezentanți ai Comisiei Europene, Băncii Mondiale și Institutului
pentru Politici Europene de Mediu. Inițiativa este susținută printr-un grant
din partea Elveției, prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea
Europeană Extinsă.