„Lacomia nu mai e buna”. Nou crez de business sau manipulare mondiala?

20 Jan, 00:07 • valentin.gros
Am fost invatati ca trebuie sa vrem mai mult si sa luptam pentru a ne atinge scopurile. Acum aflam ca motorul care ne impinge in aceasta lupta "e rau" si ca a sosit momentul sa gandim altfel. Cine si de ce vrea sa aplice un "switch" mentalului colectiv la nivel mondial?
Lacomia nu mai e buna. Nou crez de business sau manipulare mondiala?

Mai tineti minte filmul „Wall
Street”, produs in 1987? Gordon Gekko (jucat de Michael
Douglas) are o replica istorica, un adevarat slogan al pietei de
capital si al tuturor pietelor: „greed is good (lacomia e
buna)”.

A vrut Hollywood-ul (considerat de unii
„centrul mondial al manipularii”) sa lanseze
atunci exact contrariul, punand zicala in gura unui personaj negativ
prin excelenta? Adica sa ne convinga ca de fapt lacomia nu e buna,
pentru ca evident „omul rau” minte, perverteste.

Foarte greu de spus. Anii ’80 erau deja
o epoca sofisticata. Un alt tip rapace, J.R. Ewing din „Dallas”
(Larry Hagman) avea un succes enorm, atrasese un val urias de
antipatie dar si, paradoxal, multa simpatie. Productii ca „Dinastia”
ori „Trandafirii sunt pentru bogati” faceau vanzari
colosale, lumea empatiza cu bogatii (sau imbogatitii) de pe pelicula.
Iar acestia nu foloseau totdeauna cele mai ortodoxe metode.

Asa ca nu vom sti niciodata ce misiune
a avut Gordon Gekko fata de mentalul colectiv mondial. Stim precis
insa ca replica lui nu mai e la moda. Sau mai degraba ca multi
incearca sa o compromita. De ce?

[dbvideo=1268]
Sa nu dam, cu link, exemple de
antreprenori care se lauda ca ei nu trudesc pentru bani, ci pentru ca
asa ii imboldeste eul interior. Sau de headhunteri si traineri gata
sa ne convinga ca exista, pe piata joburilor, motivatii mai puternice
decat banul. Nu dam linkuri pentru ca nu conteaza cine lanseaza cliseele, ci scopul acestor
clisee. Unde vor ele sa ne duca?

„Greed
is not good”, ne anunta direct, transant, un articol din [url=http://www.abc.net.au/science/articles/2013/10/01/3859819.htm]ABC
Sience[/url]. Pornind, desigur, de la personajul lui Michael Douglas.
Si explicand de ce nu e buna lacomia.

Iata de ce: „cu cat esti mai
bogat, cu atat devii mai necinstit”, zice autorul, Dr. Karl.
Semnatura lui dovedeste asadar globalizarea unei tehnici pe care
cititorii filo-occidentali ar putea s-o considere pur balcanica:
daca vrei ca vorbele tale sa aiba greutate, pune un „Dr.”
in fata numelui.

Doctorul ne
aminteste ca pana si Platon si Aristotel il combateau, avant
la lettre,
pe Gordon Gekko, decretand pentru posteritate ca
„lacomia e radacina imoralitatii”. Apoi enumera rezultatele
unor studii actuale, ce confirma invatatura lasata de cei doi
filozofi.

„Ce rai sunt bogatii!”

Astfel, in comparatie cu partenerii de
trafic mai sarmani, soferii de masini scumpe sunt mai predispusi sa
incalce regulile de circulatie. De asemenea, se infig la intersectii si ignora
dreptul pietonilor de a traversa pe zebra.

Potrivit studiilor
invocate de Dr. Karl, oamenii avuti, din upper-class, fac tot felul
de blestematii: isi trateaza incorect semenii, mint la negocieri,
sunt gata sa insele pe oricine cand li se iveste o oportunitate de
castig, se comporta ca niste magari la locul de munca
(daca au un loc de munca). In plus, furau bomboane cand erau mici.

Ba mai mult, bogatii nici nu dau de
pomana! – semnaleaza Dr. Karl, admitand totusi ca exista si doua
exceptii demne de toata stima, filantropii Bill Gates si Warren
Buffett. (Nu e ciudat ca deseori adversarii bogatilor manifesta admiratie la adresa foarte-bogatilor?).

Si o concluzie statistica – 0,01% din
populatia SUA (14.000 de familii) poseda 22,2% din bogatia tarii, in
timp ce 90% dintre americani (133 milioane de familii) abia daca isi
impart un mizilic de 4%.
[img=4584][/img]

„Greed is bad”
(lacomia e rea), [url=http://today.yougov.com/news/2012/02/17/greed-bad/]considera majoritatea americanilor[/url], indiferent
de orientarea politica sau nivelul castigurilor.

Astfel, lacomia este vazuta de subiectii unui studiu de specialitate drept cel
mai mare pacat, mai mare decat mania, lenea, vanitatea, desfranarea
sexuala, invidia, poftele.

Putem afla si
[url=http://www.ask.com/question/why-is-greed-bad]de ce e lacomia rea[/url]: „ia de la societate, ca intreg” si
astfel „cei slabi si saraci nu pot prospera, pentru ca lacomii
acapareaza si tin totul pentru ei insisi”.

Si efectele: marile companii sunt mai
preocupate de profit decat de oameni. Companiile se imbogatesc, iar
angajatii, prost platiti, nu reusesc sa economiseasca bani pentru
a-si asigura un trai confortabil. Mai mult, lacomia corupe, face ca multi oameni buni sa se imbete de bani si putere.

Ok, dar cum rezolvam problema?

Toate aceste teoretizari ridica o
problema dar nu ofera o rezolvare, o solutie. Niciunul dintre
sustinatorii ideii „greed is bad” nu spune cum ar putea
vreodata sa se elibereze saracii de sub tirania bogatilor fara sa isi
declanseze propria lacomie.

Cum vor reusi cele 133 milioane de
familii americane sa acceada la privilegiile celor 14.000 si sa
smulga din averile acestor rasfatati, fara lacomie? Daca le tot spui
acestor oameni ca e rau sa isi doreasca mai mult, atunci ei nu isi
vor dori niciodata mai mult. Vor ramane in stadiul de acum si se vor
bucura numai de compasiunea autorilor de texte moralizatoare.

Imaginea seamana prea mult cu tabloul
conturat in secolul trecut (dar schitat inca din secolul 19), cand
multi teoreticieni (dar si oameni de actiune) plangeau pe umarul
saracilor.

Acei milostivi se numeau socialisti. Ei voiau puterea.
Erau niste lacomi. Dupa ce au obtinut ce au vrut, nu au rezolvat,
nicaieri in lume, problema pe care o clamasera pentru a-si atinge
scopul. Au continuat sa infiereze public „tendinta de inavutire”, iar in particular si-au vazut linistiti de propria inavutire.