- 
English
 - 
en
Romanian
 - 
ro
Internet/New Media

Romanca la Vodafone Qatar: Aici faci business fara sa dai mana cu barbatii, printre pauze de rugaciune si cu investitii fabuloase in ego

22 Jan, 18:40 • emanuel.ceciu
Cultura islamica este pentru Alexandra Pascu (26 ani), lead trainer la Vodafone Qatar, nu doar un mod de viata cu care a trebuit sa se obisnuiasca, ci si parte integranta din business. Aflati din acest interviu "exotic" cum este sa lucrezi de duminica pana joi, sa faci de trei ori pe zi pauze pentru rugaciune sau sa ai colegi de 25 de nationalitati diferite.
Romanca la Vodafone Qatar: Aici faci business fara sa dai mana cu barbatii, printre pauze de rugaciune si cu investitii fabuloase in ego

DailyBusiness.ro

Cum a evoluat cariera dumneavoastra, astfel incat ati ajuns sa lucrati pentru Vodafone tocmai in Qatar?
Alexandra Pascu: Presupun ca a fost o evolutie fireasca pentru cineva care a decis sa munceasca de la 19 ani. In 2006 cand am terminat ASE-ul – Facultatea de Management, aveam deja 3 ani de cand lucram. Am inceput ca profesoara de limba engleza la o gradinita, apoi am facut munca de secretariat la o institutie publica, dupa care am ajuns in Connex. Am inceput ca si Customer Service Representative. Am urcat treapta cu treapta, poate nu intotdeauna in ritmul pe care mi-l doream. Din prima saptamana in Connex mi-am dorit sa ajung trainer. Am petrecut un an in Customer Service, am ales apoi Departamenul de Internet si Date pentru inca un an, Telephone Account Manager un an si jumatate si dupa tot acest timp am revenit la ceea ce-mi placea si-mi doream – Training Specialist. In mai putin de 1 an mi s-a propus sa plec intr-un assignment la Vodafone Qatar ca Trainer pentru 3 luni. Urma sa se deschida aceasta noua operatiune, primul start-up dupa mai bine de 10 ani pentru Vodafone Group. Interviuri, emotii, nopti nedormite, oameni de prin toate colturile lumii. Usor-usor, 3 luni s-au transformat in 6, apoi intr-o pozitie permanenta de Lead Trainer.

DB:Care sunt diferentele, de mentalitate dar si ca stil de business/relatii colegiale, intre ce se intampla in Romania si Qatar?
AP: Relatiile de business sunt mult mai informale si relaxate. Acesta cred ca a fost primul lucru care m-a frapat cand am venit sa lucrez pentru Vodafone Qatar. Imi explic asta prin prisma faptului ca multi dintre cei veniti aici au lasat acasa familii si au venit singuri (cel putin la inceput – inceput care dureaza intre 3 – 6 luni) si atunci am fost nevoiti de imprejurari sa socializam mai mult, sa ne cunoastem mult mai bine la nivel interuman, si sa ne acordam sansa de a cunoaste omul din fata noastra si nu doar colegul care trebuia sa respecte un deadline si nu l-a respectat. Urmeaza apoi leadership-ul aplicat – e o diferenta uriasa de abordare din perspectiva people management a colegilor din top management – sunt toti oameni extrem de deschisi si prietenosi. Mi s-a spus la inceput ca daca am orice problema, cat de mica, sa pun mana pe telefon si sa sun la orice ora din zi si din noapte pe oricare dintre colegi – erau la momentul respectiv in companie numai senior manageri si membrii ai executive team. Intamplarea a fost sa am nevoie si spre surpriza mea placuta, am gasit tot sprijinul care-mi fusese promis.

Atitudinea pozitiva poate e chiar un pic mai mult decat atat – e acea atitudine de „Can Do” care face o mare o diferenta. Se poate intalni si in Romania, cu siguranta. Aici insa te surprinde faptul ca toti colegii au aceeasi atitudine, si nu doar unii dintre ei.

DB: Care sunt principalele lucruri care nu ar putea fi intalnite decat intr-o tara musulmana?
AP: Faptul ca saptamana de lucru aici incepe duminica si se incheie joia e o prima provocare in conditiile in care majoritatea partenerilor nostri de business (vendori, consultanti etc) sunt localizati in Europa, lucrand de luni pana vineri. De asemenea, practicarea ritualurilor religioase precum si limitarile sau restrictiile pe care anumite norme religioase le impun, sunt elemente culturale extreme de puternice. Din aceasta categorie as aminti pauzele pentru rugaciune, 3 la numar pe zi, faptul ca nu poti desfasura activitati de entertainment sau chiar business care sa implice ca femeile si barbatii sa se atinga in vreun fel (lucru specific de altfel icebreak-erelor folosite in trainguri care implica miscare). Punctualitatea este iarasi un challenge major, acest aspect neavand nicio influenta religioasa ci mai mult culturala – aici nimeni nu se grabeste, niciodata! Sumele fabuloase platite pentru numerele de telefon VIP e un alt element care-ti modeleaza modul in care faci business.

Lista e lunga si mi-e greu sa aleg numai anumite aspecte, pe unele nici nu le mai observ ci le consider pur si simplu normale. In aceasta ultima categorie as include sistemul „hot desk” – exemplul porneste de la CEO-ul nostru care nu are propriul birou, ne desfasuram activitatea intr-un birou de tip open space, avand in centru call centerul. Regula este primul venit, primul care ocupa un loc.
[quote]Daca te tii de mana pe strada, e bine sa ai la tine dovada ca esti casatorit[/quote]
DB: In cele 3 pauze de rugaciune, ce se intampla cu cei ce nu sunt de religie musulmana?
AP:Am invatat un lucru interesant aici… a te ruga e un lucru cat se poate de discret si sa-i zicem „intim”. Prin urmare nu-ti prea dai seama cand colegii pleaca in pauza de rugaciune. Exceptie fac situatiile in care esti in sala de curs si brusc realizezi ca mai trebuie sa acorzi inca doua pauze suplimentare (pe care evident, nu le-ai luat in calcul atunci cand ti-ai structurat informatia, fiind obisnuit ca in Europa).

Islamismul, ca si cultura si religie, impune toleranta asa ca imi vad nestingherita de treburile mele. Mai mult decat atat, fiind o tara cu foarte multi expati, atunci se sarbatoresc si traditionalele noastre sarbatori pascale sau Craciunul. Ai sa vezi braduti impodobiti, petreceri organizate cu ocazia Craciunului, tot felul de iepurasi si oua de ciocolata. E foarte multa diversitate.
[quote]Daca ma duc sa-mi platesc facturile si la coada sunt 10 barbati, acestia se vor da la o parte sa ma lase pe mine prima[/quote]
DB: Ati amintit si de „restrictii religioase”. Despre ce este vorba?
AP: E usor ciudat sa mergi pe strada sau, prin restaurante, mall-uri, baruri si sa nu vezi cupluri tinandu-se de mana. Gesturile de afectiune in public sunt mai putin tolerate, iar prin asta se intelege ca nu poti merge cu prietena ta pe strada tinandu-va de mana. Asa zisa „politie comunitara” este prezenta si aici. Nu te vor opri daca te vor vedea, insa nu se stie niciodata, iar daca o vor face atunci ar fi bine sa ai dovada ca sunteti casatoriti. In situatia asta, e acceptabil.

Si fata de alcool toleranta este 0 iar asta se traduce prin faptul ca nu poti intra cu bauturi alcoolice in tara si nici la marile supermarketuri nu vei gasi. Daca tii neaparat, te poti duce la unul dintre barurile/restaurantele hotelurilor de 4 si 5 stele si poti consuma numai in incinta locatiei. Era si un banc din care imi amintesc numai sfarsitul dar care se potriveste: „Radem, glumim dar in incinta!”. Cam asa si aici. In Qatar exista un singur magazin destinat comercializarii bauturilor alcoolice, dar ca sa poti cumpara ai nevoie de un permis special ce se obtine numai dupa ce ai permisul de rezidenta si pe baza unei scrisori denumite „no objection letter” din partea angajatorului.

DB: Ce situatii ciudate apar datorita faptului ca femeile si barbatii nu au voie sa se atinga in public? Cand ati fost, de examplu, la o prima intalnire de business cu un musulman, nu ati fost tentata sa-i intindeti mana?
AP: Chiar azi ma intreba cineva la birou cum ma inteleg cu noul meu manager, musulman fiind si inca un practicant riguros al dogmelor islamice. Evident, m-am gandit la partea de business. Nu mica mi-a surpriza cand mi s-a precizat ca de fapt intrebarea viza nu latura business, ci mai mult latura personala. Mai direct, cum pot sa lucrez cu un barbat care nu da mana cu femeile, din considerente religioase. Am zambit pentru ca pana la momentul acesta, nici macar nu am sesizat ca ar fi vreo diferenta. Ce importanta are daca cand ma vede da mana cu mine sau nu? Mi se pare irelevant. Situatiile de acest gen sunt relativ rare. Mi-a fost dat cred ca de vreo doua ori sa intalnesc barbati care sa refuze sa dea mana cu mine in semn de salut. Iar atunci am interpretat refuzul ca pe ceva firesc. Avem cu totii dreptul sa alegem, sa fim asa cum ne dorim si sa credem in ceea ce ni se pare noua corect. Dupa ce intelegi asta, te obisnuiesti cu astfel de reactii din partea barbatilor si nici nu le mai interpretezi ca fiind jignitoare. Ba dimpotriva.
[quote]A avea numere de telefon „frumoase” si „asortate” cu cele de la masina personala, este un fel deosebit de a epata[/quote]
DB: Sunt femeile discriminate in aceasta societate?
AP: Femeile in Qatar au intr-adevar un statut special, sunt cu adevarat respectate. E surprinzator intrucat atunci cand te documentezi despre cum e viata aici, ce poti face si ce nu poti face, sentimentul care iti ramane e ca femeile, bietele de ele, sunt de compatimit. Realitatea insa e cu totul alta. Daca ma duc sa-mi platesc de exemplu facturile si inaintea mea la coada sunt 10 barbati, in momentul in care ma indrept in directia respectiva se vor da la o parte si ma vor lasa sa platesc eu prima – asta in situatia in care nu exista ghiseu special pentru femei sau cand nu te striga direct casierul. Poti merge linistita pe strada, in miez de noapte, si absolut nimeni nu-ti va rosti niciun cuvant sau nu vei auzi niciun claxon. Si stim bine ca asta nu se intampla in Bucuresti.

DB: Ati spus mai devreme ca se platesc „sume fabuloase” pentru numere de telefon personalizate. Se pune mult accent pe ego in Qatar?
AP: Da, in mod clar! Si nu numai aici, ci in majoritatea tarilor din Golf. E amuzant pentru ca toata goana asta nebuna dupa numere „frumoase” de telefon sau pentru placutele de inmatriculare joaca rol de „marca” sociala. Adica daca ai bani, cum ai putea sa arati altora cat esti de avut? E un alt fel de a epata, sa-l numim mai simplist. Evident ca daca esti avut, atunci vei avea o masina mai deosebita, intr-o culoarea mai putin intalnita, dar daca numarul de la masina nu e un numar „frumos” si nu se potriveste si cu numarul de telefon… atunci poate nu esti chiar intr-atat de avut. E o nebunie!

DB: Ce va place cel mai mult la jobul din Qatar si ce v-ar placea sa se schimbe?
AP: Lucrez cu oameni din cel putin 25 de nationalitati diferite, calatoresc destul de mult si cunosc medii de business total diferite si diverse, cum ar fi Vodafone India sau Vodafone Egipt. Mi-ar fi imposibil sa imi doresc momentan sa schimb ceva. Printre elementele care ma impulsioneaza sa pun atata energie si pasiune in ceea ce fac se numara si diversitatea culturala fantastica a mediului, faptul ca mi se ofera libertatea de a incerca orice lucru diferit, indraznet si curajos din punct de vedere business atata timp cat eu cred in ceea ce fac, focusul enorm pe care il acordam clientilor si mai ales dinamicitatea businessului. Intr-un an am evoluat de la faza de Start-up la Business as Usual.

DB: Ce legaturi business dar si non-business aveti cu conducerea/echipa Vodafone Romania?
AP: De fiecare data cand vin acasa in vacanta, ma duc sa-mi vizitez „prietenii vodafonisti”. Ei mi-au fost a doua familie in ultimii 5 ani. Vodafone Romania are oameni de o mare valoare, intotdeauna a avut. Fiind parte a Vodafone Group, legaturile de business sunt aceleasi cu toate celelalte operatiuni.

DB: Cum arata o zi de munca „clasica”, a dumneavoastra?
AP: Ziua „clasica” de munca e plina de provocari. Recunosc ca asta-mi face o mare placere si ma tine „in priza” si cu mintea ocupata pentru cel putin 10 ore pe care le petrec la birou. Dimineata o aloc pentru a „scana” mail-urile dupa care trec la cel mai neprietenos task pe care il am de realizat pentru ziua respectiva. De regula, nu reusesc sa-l finalizez intrucat de la 9:30 (sunt si exceptii cand incep de la 8) incep meetingurile. Minimul e de 2 pe zi si asta se intampla destul de rar. Apoi ziua isi urmeaza cursul obisnuit pentru orice mediu corporatist – prioritizari de task-uri, reprioritizari, citit mail-uri.

DB: Ce servicii aveti in plus sau in minus la Vodafone Quatar fata de ceea ce exista in Romania?
AP: Vodafone Qatar a lansat poate unul dintre cele mai inovatoare produse, denumit Freedom. Fara complicatii, fara contracte, fara facturi, fara a sta la coada la casierie – cu Freedom ai toate avantajele unui abonament imbinand totodata si facilitatile pe care o cartela preplatita ti le poate oferi. Am luat tot ceea ce-a fost mai bun de la ambele sisteme si am introdus un concept nou – autopay. Sistemul este simplu – ai nevoie de Permis de rezidenta sau Pasaport si o carte de credit/ debit sau cont bancar. Automat, la fiecare 30 de zile sau atunci cand creditul a fost epuizat, contravaloarea unui nou plan tarifar va fi dedusa din contul tau de credit/debit sau contul bancar. Poti decide sa opresti abonamentul atunci cand consideri de cuviinta intrucat nu exista contracte sau alte limitari. Mai mult decat atat, poti beneficia de toate serviciile clasice specifice atat abonamentelor cat si cartelelor (SMS, MMS, Mobile Internet). Pentru cei care prefera un produs clasic, oferim RED – varianta noastra de prepaid.

DB: Cum a evoluat business-ul Vodafone Qatar?
AP: Primul apel efectuat in reteaua Vodafone Qatar a avut loc in decembrie 2008 (in scop de teste), urmat apoi la 1 martie de un trial prin care am invitat 1.000 de persoane sa testeze serviciile si reteaua Vodafone si sa ne ajute sa construim „a world class network for all the people in Qatar”. In iulie 2009 am deschis atat magazinul online (administrat in prezent de un coleg roman) cat si primele 3 magazine principale. La finele anului trecut aveam peste 250 000 de clienti, 11 magazine proprii, peste 5000 de clienti care s-au alaturat grupului nostru de pe Facebook, Vodafone Qatar.

In spatele Vodafone Qatar sunt multi oameni deosebiti, de prin toate colturile lumii. Cand am venit aici acum un an eram o mana de oameni si 25 de nationalitati diferite. Acum suntem in jur de 300 de angajati, dintre care 6 romani.

DB: Cum va relaxati in timpul liber? Ce se poate face in Qatar, deosebit?
AP: Un bun prieten zicea mai acum cateva zile ca suntem in tara in care soarele nu doarme niciodata. Nimic mai adevarat. In lunile de vara, activitatile outdoor sunt limitate intrucat temperatura e undeva la 37 de grade la 8 A.M si ajunge la 50 – 60 de grade la 3 P.M. Cu toate astea n-as spune ca ne plictisim. Mersul la piscine la miezul noptii are si el farmecul lui, mai ales daca afara sunt 40 de grade. Ei si cu toate astea, cu totii am redescoperit aici vechi pasiuni. Poate si timpul care se scurge altfel ne-a oferit mai multe posibilitati. Eu am inceput sa pictez – obisnuiam sa fac asta in adolescenta dar viata de om mare mi-a luat aceasta placere, sa joc squash, sa fac jogging si sa merg la sala. Petrecerile sunt fabuloase si mai tot timpul se termina cu o runda de Sing Star (karaoke la PlayStation 3). Calatoriile sunt si ele parte a vietii in Qatar. Cam o data la o luna si jumatate plecam intr-o mini vacanta. E relativ usor de ajuns de aici in multe locuri interesante (Goa, Maldive, Seychelles, Thailanda, Oman, Dubai, Abu Dhabi si toate celalalte tari din Golf). Cand nu calatorim, ne credem adevarati piloti de raliu si ne dam cu masinile pe dune. E o adevarata pasiune asta pentru localnici, iar daca vizitezi Qatarul trebuie neaparat sa incercati si asta.

DB: Ce mesaj ati dori sa transmiteti celor ce iau in considerare un job in Orientul Mijlociu, nu neaparat in domeniul telecom?
AP: Cred cu tarie ca „omul sfinteste locul” iar in Orientul Mijlociu, cu atat mai mult. Acum un an aveam idee unde se afla pe harta Qatarul si mai stiam de prin calatoriile mele cam care sunt valorile promovate de islamism, insa aveam totodata o mare temere in ceea ce priveste siguranta si modul in care, femeie fiind, voi fi trata aici. Perceptia era una total eronata. Iar aici de vina e propria-mi ignoranta si lipsa de interes fata de ceea ce inseamna cu adevarat cultura islamica si ce presupune a fi un bun musulman. Indemnul meu pentru cei care-si doresc sa viziteze sau chiar sa-si continue sau construiasca o cariera in Orientul Mijlociu, e sa se debaraseze de orice prejudecati, sa studieze si sa intrebe atunci cand ceva e neclar si vor descoperi o societate si o cultura cu totul aparte. Fascinanta si foarte toleranta, contrar tuturor asteptarilor.