Lifestyle

Fotbalul le tine in viata: Cantece care inving timpul prin vocea tribunelor (Video)

13 Jan, 10:15 • valentin.gros
Ar trebui platite drepturi de autor sau dimpotriva, autorii au motive sa fie recunoscatori pentru promovare? Melodii vechi, care pareau sortite uitarii, sunt tinute in viata de galeriile unor echipe de fotbal.
Fotbalul le tine in viata: Cantece care inving timpul prin vocea tribunelor (Video)

„When you
walk through a storm, hold your head up high, and don’t be afraid of the
dark” (Cand mergi prin furtuna, tine capul cat mai sus si nu te speria de
intuneric).
 

Aproape toti
iubitorii fotbalului stiu aceste versuri, din celebrul cantec „You’ll Never Walk Alone” (Nu vei merge niciodata singur), adoptat ca imn de
echipele Liverpool si Celtic Glasgow.
[dbvideo=1009]

Ok, dar de Gerry and the Pacemakers isi mai aminteste cineva? Acestia, la fel ca si Beatles, au fost un grup muzical din anii ’60, tot din Liverpool si impresariati, culmea, tot de Brian Epstein. Dar nu au cunoscut niciodata gloria de care s-au bucurat John Lennon, Paul McCartney, George Harrison si Ringo Starr.

Gerry and the Pacemakers au lansat insa acea melodie care va trai cata vreme vor exista pe lume FC Liverpool si Celtic.
[dbvideo=1010]

Cantaretul Louis
Armstrong va ramane in istorie prin „What a wonderful world” (ce lume
minunata). O melodie care are o mica legatura cu fotbalul.  

Legenda spune ca
in 1968, a doua zi dupa ce Manchester United a castigat pentru prima data Cupa Campionilor
Europeni, jucatorul Bobby Charlton dormea dus in apartamentul sau, obosit dupa
finala de pe Wembley cu Benfica Lisabona (4-1).
 

Antrenorul Matt
Busby a venit in vizita. „Doarme”, i-a spus sotia fotbalistului. „Lasa-ma
sa il trezesc eu”, ar fi zis Busby, dupa care a fredonat „and I say
to myself what a wonderful world”. Trezit din somn, Charlton i-a sarit in
brate si cei doi au izbucnit in lacrimi. Tocmai depasisera blocajul
psihologic al accidentului aviatic petrecut cu 10 ani in urma, cand mare parte
din lotul lui Man. Utd. pierise, ei fiind printre putinii supravietuitori. 

Dar Louis Armstrong
mai are o melodie, astazi draga tribunelor. „When the saints go marching
in, I want to be in that number” (Cand sfintii pornesc in mars, vreau sa fie
si eu printre ei). 
[dbvideo=1015]

Galeriile au
preluat linia melodica, dar cu unele mici modificari la versuri. In loc de
„saints” (sfinti), cei de la Stoke City au pus „reds”
(rosii), dupa culoarea tricourilor, iar fanii lui Tottenham Hotspur au introdus
in text abrevierea echipei (Spurs).
[dbvideo=1012] 

„I’m forever
blowing bubbles, pretty bubbles in the air” (Eu mereu voi face balonase de
sapun, frumoase balonase care vor pluti in aer). Echipa West Ham United nu prea
s-a remarcat in ultimul timp, pentru ca nu a realizat performante notabile.
 

In schimb,
are o galerie foarte activa, care vine la
meci in numar mare si umple stadioanele, indiferent de raportul de forte din
teren. Si totdeauna isi intoneaza imnul care a facut-o faimoasa.
[dbvideo=1013] 

Dar stiti cati ani
are cantecul? Anul acesta implineste 94. A fost interpretat prima data in 1919,
de grupul Burr&Campbell, format din Henry Burr (aka Irving Gillette) si Albert Campbell.
 

Cei doi muzicieni nu
mai traiesc demult. Numele lor nu mai spun astazi mare lucru. Dar melodia le
este purtata mai departe, de inimosii fani ai lui West Ham. 
[dbvideo=1014]