Lifestyle

Jurnalist britanic: Romania are nevoie de feminism ca de semafoare functionale si alegeri corecte

05 Feb, 13:06 • karina.popescu
Michael Bird, un jurnalist englez care s-a stabilit la Bucuresti pentru a scrie reportaje de investigatie despre Europa de Sud-Est, a publicat pe blogul sau un articol in care trece in revista ceea ce ii place, dar si ce nu ii place la romani.
Jurnalist britanic: Romania are nevoie de feminism ca de semafoare functionale si alegeri corecte

Articolul este o reactie atat la ura
impotriva Romaniei propagata in presa britanica, dar si la dragostea
si respectul fata de tara noastra, promovata de o alta parte a presei
din Anglia. Iata mai jos principalele fragmente din articol:

“In cazul in care crezi ce scrie The
Daily Mail, toti romanii “fura” beneficii sociale, sunt hoti de
buzunare si milionari nedeclarati ce apartin unei anumite etnii.
Romania este o tara a bordeielor, a cailor bolnavi, a cainilor care
mor de foame, a palatelor, a geamurilor cu rame placate cu aur,
construite cu banii produsi de familiile britanice care muncesc din
greu.

Dar daca dai crezare ziarului The
Guardian, toti romanii sunt studenti grozavi, formati pentru a deveni
secretari generali ai ONU sau CEO Apple, iar tara lor este un paradis
neintinat al dealurilor line, fermelor organice si al ursilor
jucausi.

Oricum, adevarul este ca romanii sunt
oameni ca toti oamenii, de oriunde.

Cu riscul de a atrage acuzatii ca am
prejudecati sau ca sunt simplist, iata ce imi place si ce nu imi
place la romani:

Imi place: Deschiderea. Ca jurnalist in
Romania, suni pe cineva, care va discuta cu tine. Chiar daca acea
persoana te uraste si tu o urasti pe ea. Toata lumea vrea sa
vorbeasca. Toata lumea are o opinie. In Marea Britanie, iti inchid
telefonul in nas. In Romania, oamenii raspund la telefon chiar si
daca prezinta ceva in cadrul unei conferinte sau cand sunt pe punctul
de a naste. Rar spun ceva semnificativ, dar cu siguranta sunt
prietenosi.

O problema este faptul ca politicienii
vorbesc prea mult. Isi petrec toata ziua vorbind cu reporteri si
toata seara in studiouri de televiziune, la talk-show-uri. Acesti
ministri nu au joburi? Ca jurnalist, nu-mi vine sa cred ca le dau
acest sfat politicienilor romani, dar va rog, va rog, va rog,
incetati sa mai vorbiti cu jurnalistii!

Nu-mi place: Sexismul. De ce atunci
cand barbatii romani intra intr-o incapere aglomerata, dau mana cu
toti barbatii de acolo, dar evita contacul fizic cu femeile? Acesti
barbati vad cumva femeile cand intra in camera? Sunt cumva orbi in
fata femeilor? Barbatii sunt judecati aici dupa ceea ce spun, femeile
sunt judecate dupa felul in care arata, ceea ce este patetic.

Majoritatea femeilor romance cu care
vorbesc spun ca urasc feminismul. Dar tara asta are nevoie de
feminism asa cum are nevoie de semafoare care sa functioneze si de
alegeri libere si corecte.

Imi place: Nimeni nu tine supararea. Am
prieteni si rude in Marea Britanie cu care nu am mai vorbit de 10
ani, din cauza unei discutii intr-o seara la bautura. Motivul exact
nu mi-l amintesc. Dar aici, in Romania, poti tipa la prietenii tai,
la iubita ta sau la colegi, iar a doua zi nimanui sa nu-i mai pese.
Aici nimeni nu pastreaza resentimente.


Nu-mi place: Nu respecta
termenele-limita.
Cand eram redactor-sef la o revista din Romania,
aveam trei termene limita pentru primirea raspunsurilor de la cei
intervievati: termenul stabilit, termenul pana la care speram sa
primim materialele si termenul la care ne asteptam sa le primim.

Imi place: Ingeniozitatea. Da-i
neamtului o bricheta. Va vedea o bucata de plastic, o rotita, un
orificiu si putin gaz. Da-i rusului o bricheta. Va vedea niste
ingrediente care il pot ajuta sa drogheze. Da-i romanului o bricheta.
O va demonta si o va transforma intr-un generator care va incalzi o
mica ferma.

Nu-mi place: Victimizarea. In Romania,
toti sufera, dar nimeni nu e vinovat. Primul ministrul spune ca e
victima presedintelui, presedintele spune ca e victima primului
ministru. Toti ceilalti cred ca cei doi sunt victimele faptului ca
presedintele si premierul nu se pot pune de acord in legatura cu cine
este victima si cine este vinovatul.

Imi place: Spiritul intreprinzator.
Romanii vor sa stie cum sa reuseasca. Au o lista cu 10 pasi pentru a
atinge succesul. O respecta, bifeaza toti pasii. Cand au un proiect,
il duc la indeplinire, lucrand grozav. Nimeni nu are nicio sansa in
fata unui roman ambitios.

Nu-mi place: Spiritul prea
intreprinzator.
Toata lumea vrea sa fie sef, dar nimeni nu vrea sa
colaboreze. E o natiune a antreprenorilor. Toata lumea are cate un
mic business. Dar pentru ca le este greu sa lucreze din pozitia de
subordonat, putini fac bani, iar cand continua sa fie pe pierdere, nu
inchid afacerea. O lasa sa traiasca in coma. Romanii sunt grozavi la
pornirea unei afaceri, dar nu prea buni la mentinerea ei.

Imi place: Pozitivismul. Aici, oamenii
sunt mereu pozitivi. Daca sugerezi cuiva infiintarea unei firme, el
va spune da colaborarii (stiu, aici ma contrazic singur cu ceea ce
spuneam mai sus). Ideea afacerii poate fi populara si inovativa,
singurul lucru negativ fiind faptul ca nu o sa aduca bani. Nu
conteaza, oamenii au o atitudine lipsita de cinism vizavi de
construirea unei natii moderne. Romania este tara careia ii place sa
spuna Da”.

Citeste si Ironia invaziei: Un om de afaceri britanic vine in Romania sa caute un angajat, pentru 16.000 de lire