Mauritania, o lume incremenita in fericire (Foto-reportaj EXCLUSIV)

Ca turist, iti dai seama ca trebuie sa inveti sa fii multumit cu ce ai inca de cand cobori din avion si ajungi pe aeroportul din Nouadhibou, unul dintre cele mai dezvoltate orase ale tarii. Te surprinde cat de mic si inghesuit este aeroportul, desi nici Baneasa nu e tocmai Heathrow. Privesti in jur si uiti repede ce-ai lasat in urma, de oriunde ai veni.

Viata e simpla fara birocratie. De exemplu, formalitatile din aeroport sunt ca si inexistente. Ba chiar poti sa platesti un localnic sa stea la coada si sa prezinte pasaportul in locul tau. „Asa-zisul control de frontiera se face intr-o cabina, asemanatoare celei de vot, cu doua perdele. Nu i-au interesat bagajele de mana. Un soldat m-a intrebat cati bani am si apoi m-a lasat sa trec” povesteste George Popescu, partener in cadrul companiei de servicii dezvoltare web Squadmedia.

[quote=George Popescu, partener Squadmedia]Nici nu stiam unde se afla Mauritania pe harta. Stiam doar ca este in Africa. M-a invitat un prieten a carui familie traieste acolo.[/quote]

[img=633]George a trecut prin Nouadhibou, Nouakchott (capitala), Akjoujt, Atar, Chinguetti, Tirjit si Rosso[/img]

Se poate trai si fara 5 stele? Cu siguranta da, altfel o populatie de 3,3 milioane de oameni raspanditi pe o suprafata de cinci ori mai mare decat a Romaniei, unde resursele de apa acopera doar 0,03% din teren, nu ar putea sa supravietuiasca nici macar o saptamana.

Alb in Africa

Simti pulsul Mauritaniei? Inca nu, dar dupa ce parcurgi 3.200 de kilometri prin munti si desert, prin savana si pana la plajele de la Atlantic, in satele de pescari, cum a facut George Popescu, s-ar putea sa ai o idee destul de clara.

Nu este doar o calatorie prin spatiu, ci mai ales prin timp. Mergand prin desertul african, ii cunosti pe acei oameni inocenti ai trecutului, carora religia le ofera raspunsurile la cele mai multe dintre intrebari si le anuleaza astfel posibilitatea de a-si complica existenta in cautarea unor raspunsuri inutile.
[quote]E mare diferenta intre a lua tara la picior si a te duce la all inclusive. E diferenta dintre a vedea un film 3D la IMAX si a-l vedea la televizorul tau vechi[/quote]
Cum esti vazut ca strain in aceasta lume? Religia islamica impune sa fii bine tratat, chiar daca esti alb, si uneori esti „scanat” de sus pana jos, iar unii copii te pot confunda cu diavolul, pentru ca reprezentarea „personajului” in aceasta cultura este un barbat alb.

[img=635][/img]

Ca turist, nu esti doar o ciudatenie exotica. Mai esti si o importanta sursa de bani, un adevar pe care il stiu si copiii, sau mai ales ei. Saracia le-a ascutit inteligenta localnicilor, si le-a slefuit mijloacele de a materializa orice oportunitate.

„De la o negociere pentru cateva margele, nu este exclus sa ajungi sa mananci cu ei la masa si sa te convinga sa cumperi, atat sunt de abili. Stiu cum sa te faca sa le dai bani, fara a fi agresivi”, povesteste George.

Ce comerciant dintr-o economie capitalista si-ar permite luxul de a-si trata un posibil client ca pe un oaspete? Cate ore ar trebui sa aiba ziua?

In Mauritania este destul timp. Aici nimeni nu se grabeste, nu exista presiunea atingerii targetului sau a deadline-ului. Lumea se misca intr-un alt ritm, iar multumirea ca l-ai convins pe un turist sa cumpere de la tine chiar si un obiect ieftin se traieste ca atare, fara sa te gandesti imediat la urmatorul client.

Nu exista nicio motivatie pentru care te-ai putea grabi. „Rad de tine daca te vad alergand si nu practici vreun sport. Acolo nu prea ai ce sa faci, decat sa stai la umbra in diferite pozitii”, spune George.

Ai fost vreodata preocupat serios sa inventezi noi pozitii de relaxare? Probabil ca grijile zilnice nu ti-au permis. Mauritanienii au si ei griji? Bineinteles, dar altfel, pentru ca „daca te duci la magazin si nu ai bani, iti da pe datorie. Nu te lasa sa mori de foame”, povesteste George.

Intr-o tara acoperita in proportie de 75% de nisip, solidaritatea este o regula.

Cand ai plecat ultima oara la un drum lung fara o revizie a masinii, stiind ca te poti baza pe soferii pe care ii vei intalni? Daca esti cu masina si ai o problema, toata lumea opreste sa te ajute, sa-ti dea o surubelnita sau un sfat.

[img=624][/img]

„Acolo si drumul este altceva. E pustiu. Vezi o masina o data la 30 de minute”. Destul de greu de imaginat daca nu ai reusit sa iesi din Bucuresti, cel putin, in ultimele luni.

Posibilitatile reduse ii obliga pe locuitorii Mauritanei sa calatoreasca intre localitatile apropiate in taxiuri de sase locuri , „improvizate” in Mercedes-uri vechi, sau agatati de camioane. Nu par deranjati de conditiile de a calatori, ci mai degraba multumiti ca vor ajunge unde si-au propus.

Una din problemele mediatizate mai mult in presa occidentala decat in randul localnicilor este cea a bandelor banuite de legaturi cu Al-Qaeda si care se ocupa, printre altele, cu droguri si rapiri. Ele actioneaza in special la granita cu Mali, o zona mai putin frecventata, mai ales ca este stapanita de desertul african. Insa existenta lor nu ii ingrijoreaza pe bastinasi, la fel cum marile capturi de droguri sunt un subiect discutat in Romania aproape exclusiv la televizor.

Singurul inconvenient de care te lovesti pe drum sunt controalele politiei, determinate de rapirile care au avut loc in ultimul timp.

„Am fost oprit de cel putin 40 de ori de politie. Aveam mai multe biletele scrise deja cu numele si seria de la pasaport, pe care i le dadeam polistului dupa ce verifica originalul, pentru a nu mai pierde timpul sa le noteze el”, povesteste George.

[img=625]Pregatirea dinainte a unor hartiute cu datele personale ajuta la scurtarea timpului petrecut la controalele politiei. Politistii tin evidenta tuturor masinilor care trec prin dreptul posturilor de control[/img]

Oricum, Mauritania este un loc care pare mult mai sigur decat, sa zicem, New York-ul sau Craiova, zambeste George.

„I-am privit pe acesti oameni ca pe cei de la noi de la tara, oameni cu tabuuri, tabieturi, care traiesc intr-o lume arhaica. Am avut sentimentul pe care probabil l-a avut si americanul cu care am lucrat in anul 2000 si care se uita mirat la troleibuzele cu burduf si la faptul ca, atunci cand am inceput afacerea, aveam biroul pus in cadrul de lemn al patului, pentru ca nu mai aveam loc in camera”, isi aminteste George.

Nu cumva pretul evolutiei si al cuceririlor capitalismului este cam mare? Avem nevoie de tot mai mult pentru a fi multumiti si sanse tot mai putine de a fi fericiti.

Asa ca de ce nu te-ai muta in Mauritania? George, cel putin, nu exclude varianta asta.

„Am fost parazitat cu stilul de viata occidental. Poate ca m-as muta aici, dar numai daca as vrea sa ma retrag, pentru ca nu sunt foarte multe oportunitati”, spune el.

Intrebarea-cheie pentru toti cei care traiesc modern, zilnic ore in sir pe scaunul de la birou si alte ore blocati in trafic, ar putea fi alta. Cum ramane cu oportunitatea de a fi fericit?