- 
English
 - 
en
Romanian
 - 
ro
Lifestyle

\”Publicul roman este obisnuit sa consume cultura gratis, altfel se simte ofensat\”

24 Oct, 00:01 • elena.olteanu
Razvan Popovici, organizatorul festivalului de muzica de camera Sonoro din Bucuresti, Cluj si Timisoara, a vorbit intr-un interviu acordat DailyBusiness.ro despre problemele intampinate in organizarea unui eveniment cultural si mijloacele folosite pentru a atrage publicul, precum si despre ce inseamna sa fii manager intr-un domeniu din care in mod traditional lipsesc conceptele de business.
\Publicul roman este obisnuit sa consume cultura gratis, altfel se simte ofensat\

DailyBusiness

: Din punct de vedere al veniturilor, ce inseamna un manager cultural?
Razvan Popovici: In Romania, inseamna o investitie in viitor. Eu am poate si sansa ca sunt instrumentist (la viola – n.r.), deoarece pentru cantat intotdeauna am fost remunerat. Din organizare insa, nu am castigat in primii ani. In cateva cuvinte – profit zero si investit foarte mult timp si energie. Dar, cum orice lucru evolueaza, potentialul este foarte mare.

DB: Daca in Romania nu exista profit in primii ani din managementul cultural, cum decurge aceasta afacere in strainatate?
RP: Depinde de la festival la festival, de oras si de genul de concert. Pot spune ca peste tot in lume, reusita unui concert cu acest gen de muzica este acela de a-l finaliza fara a iesi in pierdere.

DB: Care sunt principalele probleme pe care le intampinati atunci cand vine vorba de organizarea unui eveniment cultural?
RP: Principala problema este cea financiara, strangerea fondurilor pentru o buna desfasurare a programului. Dupa aceea, urmeaza alegerea programelor si invitarea artistilor, care dureaza maxim o luna-doua, pana cand totul se perfecteaza. Dupa aceea, sunt foarte importante alegerea locatiei, amenajarea, tipariturile.

DB: Care sunt beneficiile atunci cand sponsorizezi un eveniment cultural?
RP: Finantarea unui eveniment cultural aduce un castig mare de imagine si, bineinteles, o implicare de calitate in viata cotidiana a societatii.

Strangerea fondurilor este cruciala pentru orice initiativa culturala

DB: De ce nu se vinde cultura in Romania la fel ca pe alte piete?
RP: Pe de o parte, pentru ca publicul este obisnuit sa aiba acces relativ pe gratis sau pe sume foarte mici, iar pe de alta parte, persoanele care au posibilitatea financiara sa-si procure un bilet sunt obisnuite prost in ultimii 15 ani de catre organizatorii de evenimente: sa primeasca invitatii gratuite. In caz contrar, se simt ofensati. Din punctul meu de vedere, ca manager, este foarte nesanatos, pentru ca normalitatea culturala inseamna sa poti sa privesti un eveniment unde o buna parte din buget este finantata prin vanzare de bilete. De exemplu, la un festival organizat de mine langa Salzburg, 60% din buget este finantat din diverse fonduri si sponsorizari, iar 40% din incasari de bilete, ceea ce mi se pare un lucru normal.

DB: Descrieti-mi o zi din viata dumneavoastra.
RP: De exemplu, intr-o zi din luna aceasta, am fost la Bucuresti, m-am dus la aeroport, am luat avionul catre Riga, mi-am aranjat o oprire de 5 ore la Munchen , unde am avut un meeting, dupa care m-am reintors la aeroport, unde intre timp am scris vreo 10 mail-uri, am ajuns la Riga, de unde am fost luat de organizatorii concertului pe care il aveam in urmatoarea zi, si am si participat la o repetitie pana la 12 noaptea.

DB: Cum vedeti evolutia jobului de manager cultural in Romania?
RP: Dupa parerea mea, acest job are potential foarte mare, pentru ca aici se pot organiza milioane de evenimente care nu s-au mai facut pana acum.

[quote=Razvan Popovici]Totul a fost „learning by doing” – este cea mai buna scoala pe care o recomand[/quote]
DB: Cum arata CV-ul perfect al managerului cultural?
RP: Nu cred ca exista CV-ul perfect. Eu vad avantajul meu fata de alte persoane organizatoare, care vin din mediul de business si au un „approach” pragmatic. Find muzician, am avantajul fanteziei, care iti ofera o libertate in gandire si o anumita nonsalanta. Multi studiaza managementul cultural la Lisabona sau Salzburg, insa nu prin cursuri inveti acest job, ci practica este cel mai important lucru.

Intai trebuie sa incepi o actiune, apoi sa astepti pe cineva sa-ti dea bani

DB: La inceput a fost investitie personala. Cand asteptati venituri din aceasta afacere?
RP: Da, la inceput a fost personala. Nu organizez deocamdata acest festival (Sonoro – n.r.) pentru a face profit. In primii ani, nu este primordial castigul, ci daca ajungi la zero este cea mai mare fericire care ti se poate intampla. Din fericire, stam bine sub acest aspect.

DB: Exista proiecte culturale pe care le-ati organizat si la care nu ati participat, nici ca interpret nici ca spectator?
RP: Nu cred ca au existat evenimente la care nu am participat absolut deloc. Evident ca sunt concerte la care nu cant, sau cant o singura piesa, pentru ca e foarte greu sa si cant, sa ma si ocup de organizare. Spre exemplu, sunt in fata unei sali cu 1.000 de oameni pe care nu-i intereseaza ca eu am stat la telefon si laptop toata ziua. Trebuie cumva gasita o balanta, pe care eu cred ca am gasit-o, cand practic inchizi tot si esti muzician.

DB: Daca ar fi sa comparati managementul cultural cu o alta industrie din Romania…?
RP: Se poate compara cu foarte multe industrii, pentru ca este ceva in crestere. In Romania poti fi trendsetter pe foarte multe campuri. In managementul cultural trebuie sa te folosesti si de anumite „trick-uri” pentru a capta atentia publicului, pentru ca in ziua de azi oamenii sunt foarte zapaciti de reclame si de zgomote.

DB: Cum este aceasta meserie in Romania, in comparatie cu alte tari?
RP: In strainatate este foarte bine platita. Aici, este in dezvoltare. Daca spunem ca ajungi sa fii managerul unui concert din afara, este evident ca remuneratia este foarte buna. In Romania, managerul cultural trebuie sa investeasca in viitor.

DB: Ce business credeti ca este mai lipsit de stres, cel cultural sau cel din alte industrii?
RP: Cred ca este normal ca in toate domeniile sa existe stres, insa statisfactia spirituala pe care o ai la final merita intr-adevar.