Media & Advertising

Ce ne facem cu postacii? Fabricantii de iluzii intr-un Internet tot mai democratizat (Interviu DB)

28 Nov, 00:07 • karina.popescu
Cu totii ne confruntam cu postacii, un anumit tip de "angajati" care intretin un fenomen considerat nociv, atat pentru canalele media, prin care acestia actioneaza, cat si pentru consumatori, pe care ii manipuleaza. Vezi cum se duce batalia pe opinii intr-o lume care isi pierde pe zi ce trece spiritul critic, cine cade primul in plasa iluziilor si care este miza de care se agata "stapanii" acestor oameni.
Ce ne facem cu postacii? Fabricantii de iluzii intr-un Internet tot mai democratizat (Interviu DB)

Nu prea stie nimeni cum ar trebui sa
fie abordati postacii, acele persoane platite sa posteze pe Internet
comentarii favorabile unei companii, unui proiect sau chiar unei
persoane. Redactiile ziarelor online sunt, la prima vedere,
neputincioase in fata avalansei de comentarii laudative, din moment
ce sunt civilizate.

Pe de alta parte, cititorii ne acuza ca
permitem ca aceasta avalansa sa invadeze spatiul dedicat discutiilor
pe marginea unui articol si astfel sa acapareze discutia cu totul.

[img=4494][/img]Despre rolul postacilor si influenta
lor am discutat cu Catalin Dimofte (foto), consultant independent in
domeniul energiei si finantelor. S-a intamplat ca doua dintre
subiectele majore care il intereseaza –  in mod special Rosia
Montana si gazele de sist – sa „beneficieze” din plin de
prezenta postacilor. De asemenea, Dimofte este fost jurnalist de
business, ceea ce justifica un interes suplimentar asupra
subiectului.

DailyBusiness.ro: Acesti postaci chiar
au o influenta semnificativa in formarea unor opinii? Fiind atat de
evident rolul lor, cine ii mai ia in serios? Ce categorie de public
este influentata de ceea ce spun ei? Pentru ca daca nu ar exista
„clienti” pentru postaci, nu ar mai exista nici postaci.

Calatlin Dimofte: Greu de spus ce
inseamna „semnificativa”, dar o anume influenta au… mai
ales asupra cititorilor mai putin educati, cu un spirit critic si
analitic mai modest, mai putin informati cu privire la subiectele
respective sau, pur si simplu, lipsiti de timpul necesar
fundamentarii unei opinii proprii. Si, pe masura ce Internetul se
„democratizeaza” si tot mai multi oameni au acces facil la
astfel de comentarii „postacesti”, ponderea celor usor de
influentat creste
.

In fond, sunt atatea emisiuni TV
„informative”, sa-mi fie cu iertare, de-a dreptul cretine,
incat ai fi tentat sa zici ca-s inutile si nu le urmareste nimeni…
in realitate, ele au publicul lor, adesea destul de numeros. Deci da,
exista „clienti” si pentru postaci. 
[quote=]Da, ai dreptul sa-ti exprimi
opinia, atata vreme cat ai cu adevarat ceva de spus[/quote]
DB:
Cate persoane estimati ca sunt angajate de RMGC – cazul cel mai
evident – pentru acest tip de comentarii in online? Si cu ce sume
credeti ca sunt rasplatite? Credeti ca sunt chiar angajati ai
companiei sau sunt persoane din afara ei? Au o norma privind numarul
de comentarii sau nu?

CD: Trupa de postaci a RMGC consta, in
opinia mea, intr-un [b]”nucleu dur” de circa 5-7
persoane[/b] si poate de doua-trei ori mai multi „colaboratori”,
mai mult sau mai putin ocazionali. Cu o exceptie sau doua, nu cred ca
membrii nucleului dur, si cu atat mai putin ceilalti, sunt angajati
ai companiei. Sunt angajati, sau doar colaboratori, ai unor furnizori
de servicii catre companie… astfel incat, la o adica, RMGC sa nu
aiba absolut nicio responsabilitate legala pentru ce scriu acesti
oameni.

Chestiunea nu e atat de lipsita de importanta pe cat
s-ar putea crede. Cine citeste cu oarecare atentie documentele emise
de RMGC si mai ales cele emise de Gabriel Resources – companie
listata – si le compara cu elucubratiile postacesti, sau chiar cu
acelea ale unor „analisti” romani cu pedigree, constata ca
luarile de pozitie ale Gabriel Resources sunt mult mai rezervate, mai
prudente si mai echilibrate. Listata fiind, compania are anumite
standarde de indeplinit si poate fi trasa la raspundere pe cale
legala foarte usor daca face afirmatii fara acoperire. Postacii n-au
astfel de constrangeri si prin urmare pot, si chiar si emit
propozitii uneori de-a dreptul halucinante
.
[quote=]Este evident ca postacii sunt
platiti dupa o formula in care numarul de comentarii joaca un rol
important[/quote]
Judecand insa circumstantial, pe de o parte dupa
superficialitatea si neglijenta comentariilor, iar pe de alta parte
dupa faptul ca in Romania aproape totul e ieftin – incepand de la
resurse naturale, trecand prin politicieni si terminand cu constiinte
– inclin sa cred ca, exceptandu-i pe cei doi-trei „sefi”,
postacii de rand nu castiga mare lucru, probabil ceva in zona
salariului mediu pe economie. Si da, este evident din
comportamentul lor online, din mesajele scurte, aproape telegrafice,
ca postacii sunt platiti intr-un soi de „acord global”,
dupa o formula in care numarul de comentarii cu siguranta joaca un
rol important, in vreme ce lungimea/calitatea acestora nu conteaza
aproape deloc.

DB: Cum credeti ca functioneaza sistemul de
„alarmare” al postacilor? Sunt softuri speciale care anunta
imediat ce apare o stire despre Rosia Montana etc.?

CD: Judecand dupa viteza de reactie a
trupei de postaci, probabil exista un sistem (semi)automat de
„alarmare rapida”. Posibil totusi si sa fie vorba doar de
buna organizare, fiecare postac urmareste un numar relativ redus de
site-uri si e astfel capabil sa reactioneze – si sa-si anunte si
colegii – in doar cateva minute.


DB
: Cum ar trebui sa trateze problema
redactiile ziarelor online care pot modera comentariile la articole?
Spre exemplu, noua ne apare acelasi IP, dar nume si adrese de email
diferite la acelasi articol. Daca IP-ul ar fi unic pe calculator,
multe comentarii nu ar mai aparea, pentru ca ne-am da seama ca ar
fi vorba de aceeasi persoana. Insa IP-ul poate fi pe o firma
intreaga. Asadar, e greu de stabilit cati dintre ei comenteaza cu mai
multe nume la un singur articol. Si, avand in vedere ca de fiecare
data comentariul este civilizat, nu avem de ce sa nu il autorizam.
Este, intr-adevar, o problema, pentru ca, fara exceptie, comentariile
postacilor domina discutiile pe marginea unui articol.
CD: Intrebarea-cheie. Raspunsul depinde
de politica fiecarei publicatii cu privire la comentarii. Daca
singurul criteriu nu se refera la fondul comentariului, ci doar la
forma – comentariile sa fie civilizate, decente – atunci e simplu si
treaba poate fi chiar automatizata, asa cum se si procedeaza pe multe
site-uri. In aceasta situatie, publicatia isi asuma si prezenta
coplesitoare a postacilor, care fac discutia practic imposibila.
[quote=]Ar trebui sa intervina si alte
considerente decat suprematia absoluta si incontestabila a dreptului
la libera exprimare[/quote]
Daca insa publicatiei ii pasa si
de fondul comentariilor, ceea ce implicit inseamna moderare activa,
lucrurile se complica mult. Ar trebui, de exemplu, sa intervina
si alte considerente decat suprematia absoluta si incontestabila a
„dreptului la libera exprimare”. Da, ai dreptul sa-ti
exprimi opinia, atata vreme cat ai cu adevarat ceva de spus,
preferabil ceva ce n-au spus deja inca 17 comentatori inaintea ta si
preferabil ceva ce nu e chiar o minciuna sfruntata, chiar daca
elegant ambalata.

Pentru ca,
din pacate, rolul postacului in viziunea celor care-l finanteaza este
mult diferit de acela al cuiva din departamentul de relatii publice,
respectiv de a spune adevarul vazut din perspectiva companiei, de a
explica, de a informa etc. Rolul postacului este cu totul altul,
anume de a crea o iluzie, aceea ca subiectul adoratiei – firma, om,
proiect – are mult mai multi sustinatori decat in realitate. Rolul
omului de PR este in mare parte unul pozitiv, pentru ca spune totusi
adevarul, chiar daca uneori trunchiat si intotdeauna intr-un mod
convenabil pentru cei pe care-i reprezinta, in vreme ce rolul
postacului e negativ, pentru ca, in esenta, minte.
[quote=]Rolul postacului este de a crea o iluzie, aceea ca subiectul adoratiei firma, om, proiect are mult mai multi sustinatori decat in realitate[/quote]
Revenind la
intrebare, moderatorul are mai multe alternative in astfel de cazuri
– care, din fericire, nu-s chiar atat de multe, cel putin deocamdata.
Una este sa baneze comentariile care nu aduc nimic discutiei,
indiferent de pozitia sustinuta, si al caror rol evident este doar de
a conta la numar. Genul de comentarii pe care-l stim cu totii – „Si
eu”, „De acord”, „Ai dreptate Andreea, asa este”
samd.

Doi, pot si ar trebui blocate comentariile redundante,
in care comentatorul X scrie, adesea schimband doar 2-3 cuvinte,
ce-au scris multi altii inaintea sa.

Trei, o alternativa mai
dura este sa fie blocat IP-ul cu totul. Daca se constata ca de pe un
anumit IP vin exclusiv sau aproape exclusiv postaceli, si asta la mai
multe articole, asta e, cu parere de rau dar IP-ul respectiv intra in
carantina o zi, o saptamana, o luna, eventual doar pe subiectul
respectiv. Poate fi nedrept pentru cativa comentatori de buna
credinta – improbabil de altfel – dar, pe de alta parte, noi
astialalti, cei multi, cititorii, ce vina avem???

DB: Cat de mare credeti ca este reteaua
de „agenti de comunicare” ai RMGC – postaci, bloggeri
arhicunoscuti care s-au compromis acceptand sa laude proiectul RMGC,
jurnalisti compromisi? – ma refer doar la online.
CD: Postacii RMGC, cum am spus, nu cred sa
fie mai multi de circa doua duzini. Bloggeri si jurnalisti sunt cu
siguranta mai multi. Multe zeci, poate chiar de ordinul sutei
. Unii
bloggeri sunt mai echilibrati – pentru ca, la urma urmelor, daca
sustii RMGC nu inseamna obligatoriu ca esti compromis, unii poate
sunt sincer convinsi de meritele proiectului – sau poate doar mai
subtili. Cei mai multi insa au ales varianta grosiera de sustinere a
proiectului, in care pe de o parte argumentele pro sunt hiperbolizate
dincolo de orice limita a ridicolului, iar cele contra sunt
minimalizate, oponentii proiectului sunt insultati in fel si chip sau
cenzurati etc.

Pana la urma insa, un blogger poate scrie ce
vrea el. E jurnalul lui si n-are a da socoteala nimanui. In cazul
jurnalistilor, treaba e mai delicata. In ochii mei, „monetizarea”
opiniilor
este complet descalificanta pentru un jurnalist, acesti
oameni nu mai au dreptul moral sa se pretinda
jurnalisti.
[quote=]Exista surprinzator de multi oameni foarte
bine educati, ajunsi pe pozitii inalte, care sunt vanitosi pana in
pragul naivitatii si pentru care pana si postaceala are
valoare[/quote]

DB: Despre banci, la fel. Sunt in general hulite de romani, mai ales in ultimii ani. Cine ar
crede in sinceritatea opiniilor superfavorabile la adresa unei banci exprimate pe marginea unui articol? De multe ori, aceste comentarii ridica pur si simplu in slavi
compania respectiva. Cum au ajuns anumiti oameni de PR sa creada ca e
productiv sa platesti pe cineva sa te laude pe site-uri la subsolul
stirilor?

CD: Pe de o parte, exista suficienti
oameni usor de influentat. De partea cealalta, exista surprinzator de
multi oameni foarte bine educati, sofisticati chiar, ajunsi pe
pozitii inalte – intr-o banca, de exemplu, nemaivorbind de
politicieni – care sunt vanitosi pana in pragul naivitatii si pentru
care pana si postaceala are valoare… Mai exista si oameni in
pozitii de decizie care primesc doar date consolidate – „La
articolele despre noi s-au scris 700 de comentarii, din care 600
pozitive” etc. Altfel spus, exista clienti de ambele parti
pentru astfel de comentarii.

[quote=] Pe masura ce numarul celor ce
acceseaza online-ul creste, apetitul pentru manipularea lor va creste
si el[/quote]
DB: Cum vedeti in viitor acest fenomen? Companiile o
vor „lasa mai moale”, sau, dimpotriva, isi vor ascuti
instrumentele de comunicare de acest gen? Acesti oameni de PR incep
sa constientizeze ridicolul situatiei? Daca, in cazul RMGC, acesti
postati sunt „demascati” de atata timp, ce rost mai are sa
continue cu strategia asta?

CD: Nu sunt optimist. Nu sunt semne cum
ca fenomenul e in pragul disparitiei. Dimpotriva
. Pe masura ce
numarul celor ce acceseaza online-ul creste, apetitul pentru
manipularea lor va creste si el. Postacii si sefii lor nu „lucreaza”
pentru cei foarte bine informati si avizati. Nu acestia sunt tinta
lor.

Mai mult, impresia mea – absolut
subiectiva, desigur – este ca, in ansamblu, nivelul de gandire
critica al intregii societati este in scadere. Suntem tot mai putin
interesati de, si capabili sa intelegem argumente stiintifice,
infotainmentul domina media mainstream, de tabloidizare sa nu mai
vorbim… prin urmare, suntem usor de manipulat. In plus, eficienta
picaturii chinezesti e dovedita.
[quote=]In ansamblu, nivelul de
gandire critica al intregii societati este in scadere[/quote]
DB: Cum
credeti ca a evoluat in acesti ani fenomenul din punctul de vedere al
impactului de comunicare? Sunt
acesti postaci la fel de eficienti ca acum cativa ani? Cum se masoara
activitatea lor? Dar succesul lor?

CD: Cred ca impactul postacismului, din
perspectiva celor aflati la tabloul de comanda, s-a plafonat in
ultima vreme, pe masura ce „opozitia” s-a organizat mai
bine, a devenit tot mai coerenta in exprimarea online si a inceput sa
beneficieze de un numar de voluntari, oameni dispusi sa-si sacrifice
timp pentru a combate postacii in mod sistematic.

Vorbind doar de RMGC, cu niste ani in
urma argumentele adversarilor proiectului erau relativ vagi si in
primul rand de ordin emotional. Acum e destul de usor, pentru cine
vrea cu adevarat sa se informeze, sa gaseasca si argumente contra
rationale, judicioase si bine formulate. Batalia se da insa pentru
mintile si opiniile celor neinformati
si care nici nu sunt interesati
sa se informeze. Eficienta acestor postaci, sau lipsa
ei, este unul dintre elementele care se reflecta in atitudinea
publicului larg fata de subiectele respective si in evolutia acestei
atitudini in timp.