Cum manipuleaza martienii Internetul, ziarele, radio-ul si TV-ul romanesc

Adevarul este incomod: presa nu e compusa numai din jurnalisti responsabili. Televiziunile, ziarele, radioul si chiar Internetul manipuleaza, uneori fara sa vrea, alteori intentionat. Atentie deci si la acest text, poate autorul are ganduri ascunse, poate a luat spaga, scrie din prietenie, din dusmanie, sau poate pur si simplu astazi n-a avut inspiratie sa gaseasca alt subiect.

Dar ideea de baza este: TU mai esti atent la ce auzi si vezi in presa? Mai faci efortul sa pricepi ce este in spatele unei stiri si cine vrea sa-ti transmita, subliminal, in ce directie s-o iei? TU cand ai fost manipulat ultima oara?

Nu e nicio drama sa recunosti. Ni se intampla tuturor. A patit-o ditamai presedintele de partid, care a topait in culmea fericirii, vazand niste sondaje la televizor si crezand ca este presedinte de tara.

Concurența în industria casino online: o bătălie pentru dominație pe piața românească

Industria jocurilor de noroc este într-o dinamică permanentă, atât în ceea ce privește modificările legislative, dar și din punct de vedere al concurenței acerbe. 

21 Aprilie – Ziua Națională împotriva Traficului Ilicit 

Stop Contrabanda: Record de capturi de țigări de contrabandă în 2024 în sudul țării

Daca intr-adevar oamenii cu bani detin controlul asupra informatiilor, inseamna ca pot sa influenteze si deciziile importante pe care le iei tu, consumatorul de stiri. Cumperi viciat, iei decizii de business viciat. Poate si votezi viciat. Mecanismele presei sunt mult mai complicate decat acum 20 de ani. Te-ai gandit cum functioneaza si mai ales cum te poti proteja?
[quote=Ion Luca Caragiale, enumerand cele doua calitati necesare jurnalistului adevarat]Cinstea si gramatica[/quote]
Poti incepe prin a analiza o secunda in plus informatiile care ti se transmit. Tu ai auzit vreodata ca o mare companie petroliera a ieftinit benzina cu 1 ban pe litru? Poate nu ti-ai dat seama, dar asta nu este o stire, ci o mica reclama strecurata printre stiri. Efectul ieftinirii asupra ta este insignifiant, nu iti schimba cu nimic viata: daca ai face plinul la masina cu noul pret, ai iesi mai ieftin cu 40-50 de bani. Adica moneda pe care, daca o vezi pe jos, poate nici nu te apleci sa o ridici. Despre efectul ieftinirii benzinei asupra altor produse, sau asupra business-ului companiei petroliere, lucruri care poate conteaza cu adevarat, oricum nu-ti mai spune nimeni nimic, pentru ca e mult mai comod pentru ziarist sa treaca repede la stirea urmatoare.

Si „repede” e cuvantul care, uneori, il face pe ziaristul cel mai bun sa te manipuleze fara sa-si dea seama. In primele minute dupa ce a inceput sa circule stirea ca actorul Toni Tecuceanu a murit de gripa porcina, in multe redactii s-a purtat urmatorul dialog: „- Dam si noi stirea? – Da, repede, ca face audienta!” Sursa informatiei? Un inalt oficial din Ministerul Sanatatii. Ce mai conteaza ca la cateva zile vine fratele decedatului si spune ca de fapt n-a fost gripa porcina, si ca toata povestea este pentru el „un mare semn de intrebare”? Presa a mestecat, a scuipat stirea si a plecat mai departe. De data asta nici macar nu e vina ei, sau nu in totalitate, pentru ca informatia a plecat dintr-o sursa oficiala. Intamplarea a lasat in urma un val de isterie al vaccinarilor, care s-a potolit la scurt timp dupa. Ce a fost la mijloc de fapt? Nu stim, dar un alt oficial, de data asta al comisiei europene, crede ca „pandemia de gripa porcina este una falsa, menita sa creasca vanzarile companiilor farmaceutice; acestea au avut profituri de milioane de dolari de pe urma virusului AH1N1”. Oops.

Puterea de convingere a presei este uriasa, de unde si riscul continuu de manipulare – dar nu exista un adevar care sa fie mai repede uitat. Noi am patit-o cu vaccinarile, altii au patit-o chiar mai rau. Cel mai celebru exemplu vine din 1938 si are legatura cu martienii din primul paragraf.

O povestire de Halloween difuzata la radio in SUA, intr-o perioada cand in aer plutea tensiunea (era cu putin inainte de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial), a fost luata drept stire-bomba: un meteorit s-a prabusit langa New Jersey, iar martorii oculari au observat tentacule iesind din navele spatiale, dupa care s-a deschis focul asupra lor. Un profesor de la observatorul astronomic, intervievat prin telefon, a depus imediat marturie ca prin telescop se observa o activitate neobisnuita pe planeta Marte.

Ascultatorii au tras singuri concluzia: suntem invadati. Unii au fugit in graba din zona afectata, altii au raportat la politie ca se simte miros puternic de gaze sau ca se observa flash-uri de lumina in departare. Un studiu spune ca din 6 milioane de oameni care au auzit emisiunea, 1,7 milioane au crezut ca e adevarata, iar alti 1,2 milioane au fost „cu adevarat inspaimantati”.

„Invazia” era o sceneta radio care a fost luata de buna pentru simplul motiv ca imita tipicul unui jurnal de stiri (alte detalii). Ce sanse mai avem cand manipularea se face voit, in stirile adevarate?

Un proverb bun, la vremea lui, te poate ajuta sa te orientezi. „Cum grano salis”, asa spuneau latinii ca trebuie interpretate informatiile care iti ajung la urechi. Sa pui un graunte de sare, adica, de fapt, un pic de indoiala. Sa judeci informatia si prin prisma celui care ti-o transmite, sa ghicesti daca nu cumva e la mijloc un interes, altul decat cel din manualul de jurnalism, care spune ca „loialitatea numarul 1 a ziaristului este publicul, iar pe lista urmeaza abia dupa aceea patronul, compania care plateste publicitatea, sau sursele”.

Se vorbeste pe bloguri, pe forumuri, la colt de strada, iar specialistii o confirma: principiul loialitatii presei romanesti fata de public a fost incalcat serios, iar cel mai recent si puternic exemplu sunt alegerile din toamna trecuta. (vezi faptele aici)

„Tehnicile de manipulare au devenit mai sofisticate, pentru ca si tehnologia se dezvolta”, explica Ioana Avadani, directorul executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), o institutie care are ca obiect sa pazeasca chiar „cainele de paza” al democratiei, presa, impotriva atacurilor din exterior, dar si contra derapajelor profesionale din interior. Ea admite ca dezinformarea este mai greu de descifrat de catre public, pentru ca „azi se manipuleaza prin imagine, prin sunet, prin cortina sonora… nu numai prin continutul informatiei sau prin comentariu”.

Pe vremuri, indemnul la vot se facea mult mai direct. In ziare aparea poza lui Corneliu Coposu, iar explicatia foto nu lasa loc de indoiala: „Vezi ca te cauta moartea pe acasa”. Acum, lucrurile s-au mai schimbat. Ideile trebuie exprimate mai subtil, dar repetate la nesfarsit, pentru ca, stim de la scoala, repetitia e mama invatarii.

Televiziunile au probat acest adevar simplu. Filme anti-Basescu difuzate de mii de ori pe seara la Antena 3 si Realitatea, contra manele electorale pro-Basescu, repetate cu obstinatie pe Etno si Taraf Tv.

Iar cand ideea tot nu e clara, se pune de un talk-show, unde mintea privitorului este fragezita mai bine. Explica tot Ioana Avadani, de la CJI: „Tot manipulare este si modul in care se stabileste componenta unui panel de talk-show, invitarea cu insistenta a acelorasi persoane, indiferent de tema discutata […] In ultimul timp, televiziunile parca s-au intrecut in a zgudui increderea publicului, prin furnizarea unor produse jurnalistice extrem de chestionabile si de departe de interesul publicului”.
[quote=Expresie celebra in limba latina, un echivalent partial al proverbului romanesc „nu tot ce zboara se mananca”]Cum grano salis[/quote]
O mica paranteza: increderea in televiziuni a scazut in Romania anul trecut, de la 70% la 60%, conform datelor din Eurobarometru. Nu stim daca asta se intampla pentru ca lumea a inceput „sa se prinda”, sau pentru ca pur si simplu s-a plictisit. De altfel, media de incredere in televiziuni in tarile din UE este chiar mai joasa, de 49%.

„Da, putem vorbi de o criza de credibilitate a presei”, spune analistul media Iulian Comanescu. „Baletul televiziunilor si ziarelor s-a dovedit eficient la prezidentiale, deci politicienii vor avea tendinta sa mai incerce sa conditioneze media”.

Televiziunile de stiri au fost principalele banuite de „jocuri” la alegerile din toamna. Despre ele, Cristi Dimitriu, directorul general al celei mai puternice agentii de presa din Romania, Mediafax, spune ca „au ajuns la un moment dat intr-o paranoia generalizata, care din pacate s-a extins si la o parte a societatii”.

O idee socanta: N-ar fi mai bine fara ele? „Televiziunile de stiri nu isi au rostul in societatea noastra”, spune Dimitriu. „Intr-o tara de dimensiunile Romaniei, nu sunt un model viabil si de viitor. Asta e parerea mea si oricine poate sa o contrazica cu argumente. Oricine care a calatorit prin alte tari sau a studiat mass-media internationala stie ce vreau sa spun. Omul obisnuit vrea entertainment, condimentat cu stirile care ii influenteaza viata, de unde si conceptul la moda acum, infotainment”. Asta nu inseamna ca stirilor nu trebuie sa li se acorde o importanta mare, insa. „Am auzit de posturi TV generaliste care intentioneaza sa reduca timpul acordat stirilor, si nu e OK”, mai spune Dimitriu.
[quote=Catalin Tolontan, redactor-sef Gazeta Sporturilor]Televiziunea nu e jurnalism in majoritatea timpului, e distractie[/quote]
Nu e OK insa nici cand stirile se nasc din telefoane primite „de sus” de catre ziaristi. Credeai ca asta nu se mai intampla? „Ca si in urma cu 20 de ani, partidele mai apeleaza direct la presa pe telefonul scurt, unii ziaristi primind pe cale ierarhica anumite indemnuri, recomandari”, spune Dimitriu. „Exista unele situatii cand nu li se spune direct ce sa faca, ci care e trendul. Ramane la latitudinea ziaristilor cum fac materialele si, in functie de calitatea lor, daca manipularea va reusi. Sunt desigur si ziaristi care manipuleaza pentru bani fara vreo recomandare, dar si patimasi, precum si naivi, care nu isi dau seama sau cred sincer in ideile unor oameni politici”.

Efectele? De multe ori, ti se prezinta stiri care nu au nicio importanta, sau care, dimpotriva, au importanta mare, dar numai pentru cei care le comanda. Cert este ca acuzatiile de „comenzi politice” se fac inclusiv intre trusturi de presa concurente. (vezi faptele aici)

Generalizarile sunt de obicei gresite. Asa este si in cazul jurnalistilor, pentru ca cei necinstiti sunt, totusi, doar o minoritate. „Ma intrebati daca exista manipulari? Da, sigur. Dupa cum exista medici vinovati de malpraxis, exista si jurnalisti culpabili din motiv de rea-credinta. Dar, in orice meserie, regula o face buna credinta, nu situatiile marginale”, spune Catalin Tolontan, seful Gazetei Sporturilor, si unul dintre cei mai respectati jurnalisti romani. Ancheta condusa de el in cazul fostului ministru al tineretului si sportului, Monica Ridzi, care a dus la demiterea acesteia, a fost data drept exemplu de jurnalism la cote inalte de calitate, din care orice ziar serios are ce invata. De altfel, intr-o miscare neobisnuita pentru presa din Romania, Gazeta Sporturilor a publicat pe prima pagina poza patronului Dan Voiculescu, in calitate de apropiat al uneia din firmele suspectate ca au deturnat bani publici in cazul Ridzi.

Jurnalismul este o meserie pretentioasa, stresanta si importanta in echilibrul social, dupa cum spune acelasi Tolontan. „Plang lumea in care nu va mai exista jurnalism. Sper sa cobor pana atunci de pe planeta, pentru ca nu am niciun chef sa traiesc intr-o lume in care sa nu stiu pe cine votez, cui ii dau bani din impozite, ce fac corporatiile cu sanatatea noastra”.

In online, granita e subtire: PR, dezinformare, „spuza pe turta proprie”?

De altfel, lumea in care traim, dominata de Internet, muta inspre consumatorul de informatii o buna parte din responsabilitatea de a descifra minciuna de adevar. Nu te resemna ca esti manipulat, este si treaba ta sa iti dai seama, acum mai mult ca oricand. In online informatia circula repede, o mesteci si treci mai departe. Multi se apuca s-o raspandeasca sau sa o comenteze isteric cu mult inainte de a o digera.

Iata cum suna anuntul publicat in septembrie 2009, putin inainte de inceperea scolilor, de Times.ro, un site de stiri false, umoristice.

„Pentru a preveni desfraul din scoli, ministra Ecaterina Andronescu a decis introducerea semestriala a testelor de virginitate pentru elevi, dupa ce un sondaj a aratat ca peste 80% dintre elevii cu varste cuprinse intre 12 si 15 ani si-au inceput viata sexuala”. Garnisita cu multe detalii (testele se fac atat cu detectorul de minciuni pentru baieti, cat si prin controale ginecologice pentru fete), cu o poza graitoare (scaunul de la ginecolog) si chiar cu un „citat” de la ministrul invatamantului („o viata sexuala sanatoasa incepe dupa terminarea liceului, la 19-20 de ani”) „stirea” s-a raspandit fulgerator in randul elevilor si a provocat o reactie in masa.

Articolul are peste 1.200 de comentarii, majoritatea elevi revoltati de noua masura gandita de minister. Desi printre miile de comentarii sunt si destule care atrag atentia ca stirea e doar o gluma (de altfel, articolul este etichetat inca de la inceput drept „Aproape adevarat”), iar intre timp Ecaterina Andronescu nici macar nu mai este ministrul invatamantului, comentariile revoltate la adresa ei si a ministerului continua sa apara si acum, la 5 luni de la publicarea articolului.

Cand „te dai pe Internet”, manipularea pandeste la tot pasul. Sunt cazuri celebre de bloggeri care si-au inselat cititorii publicand articole advertoriale fara sa le marcheze ca atare. Ei nu sunt jurnalisti, e drept, dar minciuna e minciuna. Efecte apar si in sensul distructiv: exista companii care au fost impinse spre faliment, sau le-au fost afectate vanzarile pentru ca bloggeri rau-intentionati le-au facut reclama negativa. Romania este inca o miza mica, dar blogging-ul ia amploare si aici. Tu cate bloguri citesti? Iti iei deciziile pe baza comentariilor din blogosfera? Atentie la „uscaturile” din padurea digitala.

„Exista metode care functioneaza bine, de guerilla digitala”, detaliaza Dragos Stanca, seful operatiunilor online ale trustului Realitatea Catavencu. „Sunt activisti digitali care fac reclama negativa concurentei, comenteaza agresiv cu scopul de a dezinforma. Se face PR politic, comercial”.

O boala veche in trusturile romanesti de presa este prezentarea subiectiva a audientelor, pentru a-si favoriza propriile canale de presa. Obiceiul s-a extins si pe Internet, unde granita dintre PR si dezinformare este parca si mai subtire. Chiar daca piata de Internet este mica (20 de milioane de euro), orgoliile sunt mari, iar asta justifica inclusiv prezentarea de date a caror corectitudine este indoielnica, cu scopul de a face imagine buna, eventual de a atrage o parte mai mare din banii de publicitate care circula in piata. (vezi faptele aici)
[quote=Orlando Nicoara, director general Apropo Media (fost Media Pro Interactiv)]Online-ul este un pahar cu apa care face bule. E normal ca playerii noi sa faca mai multe bule[/quote]
Reprezentantii trusturilor admit ca exista un joc la nivel informational in privinta prezentarii propriilor performante de audienta, pentru a influenta cititorul cu putere de decizie. „Cam toata lumea face parte din joc. Este o combinatie cu buna stiinta intre PR si a atrage atentia agentiilor de publicitate”, spune Augustin Roman, seful operatiunilor de online din trustul Intact. „Fiecare incearca sa traga spuza pe turta lui”, spune si Orlando Nicoara, seful diviziei online Apropo Media (noul nume al Media Pro Interactiv – n.r.), a trustului Media Pro.

Chiar daca uneori se forteaza limitele adevarului, de obicei nu se trece granita spre minciuna, spune Dragos Stanca. „Dezinformarea asumata este un gest iresponsabil” la nivelul comunicarii corporate, spune el. „Mediul online este cel mai greu spre imposibil de manipulat. Imediat apar reactiile, si echilibrul se regleaza mult mai natural decat in alte medii”.

Are efect in agentiile de publicitate o prezentare fortata a informatiilor? „Este posibil ca la un moment dat genul asta de informatii sa fie un argument in agentii, unde se impart banii de publicitate”, spune Augustin Roman, de la Intact. Atentia si profesionalismul pot face insa diferenta. „Agentiile si clientii seriosi au oameni pregatiti, si nu cred ca bugetele pot fi influentate”, crede Dragos Stanca. „Fiecare om din agentii este suficient de profesionist ca sa faca diferenta intre informatie reala si PR”, spune si Orlando Nicoara, seful Apropo Media, divizie interactiva a trustului Media Pro. „Online-ul este un pahar cu apa care face bule. E normal ca playerii noi sa faca mai multe bule”, pentru a atrage atentia, mai spune Nicoara.

Internet, TV, ziare, radio… orice padure are uscaturi – aminteste-ti asta data viitoare cand vezi, auzi sau citesti o stire. Stirile sunt facute de oameni, cu slabiciunile si interesele lor, si nu sunt neaparat adevarate doar pentru ca „a scris la ziar”. La urmatoarea invazie a martienilor de care afli, ai grija sa presari putina sare pe televizor, radio, ziar sau monitor.