Media & Advertising

Omul anului 2013: Papa Francisc, „urmasul” lui Hitler, Stalin si Zuckerberg

27 Dec, 00:07 • valentin.gros
Revista Time l-a desemnat pe Papa Francisc I "Omul Anului 2013", continuand o traditie inceputa in 1927. Timp de 86 de ani, titulatura a fost atribuita unor personalitati din domenii diverse precum arta si cultele, sfera politica, mediul de business, structurile militare, sport. Laureatii au ramas in istorie, dar pentru unii dintre ei, perceptia marelui public s-a modificat fata de perioada cand erau in plina glorie.
Omul anului 2013: Papa Francisc, urmasul lui Hitler, Stalin si Zuckerberg

„Rareori a reusit un jucator nou pe
scena mondiala sa atraga atat de repede atat de multa atentie „batran si
tanar, credincios si cinic in acelasi timp”, si-a justificat Time decizia.

Primul papa non-european in 1.200 de
ani, argentinianul Jorge Bergoglio si-a ales ca nume Francisc I, dupa
Francisc de Assisi, ocrotitorul saracilor din secolul XIII. Si
[url=http://poy.time.com/2013/12/11/person-of-the-year-pope-francis-the-peoples-pope/?iid=poy-main-lead]se
arata decis[/url] sa calce pe urmele acestuia.

A inceput prin reformarea institutiei
de caritate Vatican Almoner, veche de 800 de ani, intrata intr-un con
de umbra si condusa de obicei de diplomati varstnici ai cultului
catolic. Francisc I a renuntat la traditia asta si l-a numit pe
arhiepiscopul polonez Konrad Krajewski (50 de ani), caruia i-a spus
inca din prima zi: „Poti sa iti vinzi biroul, nu ai nevoie de
el. Nu astepta sa iti ceara oamenii ajutorul. Indreapta-te tu catre
cei aflati in necaz”.

Papa Francisc I a facut ordine la Banca
Vaticanului, despre care pana si Trezoreria SUA afirma ca e atinsa de
coruptie. A numit o comisie care sa faca investigatii, iar aceasta a
ales o companie de audit. In octombrie 2013, Banca Vaticanului a
publicat un raport anual pentru prima data in istoria sa de 125 de
ani.

Noul papa a atacat intreg sistemul
economic mondial. „Unii oameni continua sa promoveze teoriile
potrivit carora cresterea economica, in conditii de piata libera, va
genera mai multa dreptate si echitate sociala in lume. Aceste opinii
nu au fost niciodata confirmate de fapte”, a spus Francisc I.
„Cum e posibil sa nu fie stire faptul ca un batran fara adapost
moare din cauza frigului, dar sa fie stire ca bursa pierde doua
puncte”? – a intrebat el retoric.

Asa gandeste si actioneaza cel mai recent „Om al Anului” desemnat de Time. Dar cine sunt predecesorii lui?

Distinctie veche de 86 de ani

Primul titlu (1927) a fost acordat de celebra
publicatie americanului Charles Lindbergh, primul aviator care a zburat „solo” peste Atlantic, de la New York la Paris. Lindbergh avea 25 de ani cand a reusit aceasta performanta, una incredibila pentru acele vremuri.

Au fost si distinctii cu valoare de predictie. La 2 ianuarie 1933,”Omul Anului 1932″ a fost
declarat
[url=http://en.wikipedia.org/wiki/Franklin_D._Roosevelt]Franklin
Delano Roosevelt[/url], pe atunci guvernator al statului New York.
Acesta avea sa mai primeasca distinctia de doua ori, in 1934 si 1941.

Banuiau cei de la Time cat de importanta avea sa devina personajul ales de ei pentru 1932? Din acel moment, cariera lui FDR a explodat, pur si simplu. El a
fost singurul presedinte al SUA care a stat 12 ani in functie
(1933-1945). A contribuit decisiv la stoparea crizei
din 1929-1933. In mandatele lui, economia Statelor Unite a crescut cu
58% in anii de pace 1932-1940 si cu 56% in perioada de razboi
(1940-1945). A ramas in istorie ca o figura reprezentativa
a invingatorilor din al doilea razboi mondial.

Cand razboiul alegea liderii

Al doilea razboi mondial a influentat
puternic deciziile Time. Din 1938 si pana in 1945, titlul de
„Omul Anului” a fost practic „arestat” de
figurile marcante ale razboiului.

[img=4546]Adolf Hitler, 1938[/img]

Am spus din 1938, cand WW2 nu incepuse?
Da, la 2 ianuarie 1939, „Omul Anului 1938” a fost declarat
Adolf Hitler
, cel care avea sa porneasca marele conflict armat, prin
politica sa rasista si expansionista.

Iar Time tragea un semnal de
alarma. Jurnalistii notau ca la 29 septembrie 1938, la Munchen, patru
mari oameni de stat s-au intalnit „ca sa redeseneze harta
Europei”. Trei dintre ei, in postura de oaspeti, erau Neville
Chamberlain (premierul Marii Britanii), Edouard Daladier (premierul
Frantei) si Benito Mussolini, liderul Italiei.

Al patrulea, gazda – nimeni altul
decat Hitler. Acesta „a rupt in bucati Tratatul de la
Versailles” (de dupa Primul Razboi Mondial) si „a inarmat
Germania pana in dinti, ori atat de aproape de dinti pe cat a putut”.

De asemenea, el „a furat Austria sub ochii unei lumi ingrozite
si neputincioase” si „a transformat Cehoslovacia intr-o
mini-Germanie”, mai scriau jurnalistii, remarcand ironic ca in
1938, „dictatorul Mussolini a fost un actionar minoritar in
compania Hitler&Mussolini Inc”.

Poza lui Hitler nu a aparut pe coperta?

Pentru editia acelui an, coperta, conform arhivei online, nu are imaginea personajului, ci un desen ciudat, cu o roata pe care stau ca agatati niste oameni.

Apoi a urmat asadar o perioada
cand toti „oamenii anului” au avut, intr-un fel sau altul,
legatura cu razboiul: Iosif Stalin (1939, 1942), Winston Churchill (1940), FD Roosevelt (1941), generalii americani George Marshall
(1943) si Dwight Eisenhower (1944).
[img=4547]Iosif Stalin, 1942[/img]

Pare la fel de ciudat si dictatorul comunist Stalin se afla
printre laureati (si nu o data, ci de doua ori), in urma cu 7 decenii
si mai bine? Analizand Time, sa tinem cont de timing. Si sa dam
cuvantul redactorilor din acea epoca, una zguduita de cel mai mare razboi din istoria umanitatii.

„1942 a fost un an de sange si
forta. Omul al carui nume inseamna otel in limba rusa si pentru care ‘tip dur’ se numara printre putinele cuvinte cunoscute din
engleza, a fost omul anului 1942”,scria Time Magazine, la inceput de 1943.

„Numai Iosif Stalin a stiut cat de
aproape a fost Rusia de infrangere in 1942. Si numai Iosif Stalin a
stiut cum sa scoata Rusia din aceasta situatie. Dar intreaga lume
stie care ar fi fost alternativa. Si mai mult decat toti stia Adolf
Hitler, cel care si-a vazut toate realizarile anterioare prefacute in
praf si pulbere”, nota publicatia.

Decoratii pentru toate „meseriile”

Dupa al doilea razboi mondial, prestigiul acestui premiu a crescut. Sa apari pe coperta Time, chiar si intr-o editie obisnuita, avea sa fie considerata o adevarata „decoratie media”.

La 2 ianuarie 1950, publicatia americana il numeste
„Omul Jumatatii de Secol” pe Winston Churchill, premier
britanic in doua randuri (1940-1945 si 1951-1955), laureat al
Premiului Nobel pentru Literatura si primul non-american declarat
cetatean de onoare al SUA.

[img=4548]Mark Zuckerberg, 2010[/img]

Practic, pe lista „premiilor anuale” acordate de Time de-a lungul vremii se regasesc personalitati din toate domeniile.

Au mai primit distinctia, printre
altii, producatorul auto Walter Chrysler (1928), liderul miscarii de eliberare din India, Mahatma Gandhi (1930), regina Elisabeta a II-a
a Marii Britanii (1952), cancelarul vest-german Konrad Adenauer
(1953), luptatorul pentru drepturi civile Martin Luther King (1963), regele Faisal al Arabiei Saudite (1974) sindicalistul polonez Lech Walesa (1981), revolutionara filipineza Corazon C. Aquino (1986), liderul sovietic Mihail Gorbaciov
(1987 si 1989), fondatorul retelei Facebook, Mark Zuckerberg (2010).

Pana la Francisc I, alti suverani
pontifi declarati „Omul Anului” au fost Papa Ioan al
XXIII-lea (1962), mediator voluntar al crizei rachetelor din Cuba si
Papa Ioan Paul al II-lea (1994), cel care a imbunatatit semnificativ
relatiile Bisericii Catolice cu celelalte religii – iudaism,
musulmanism, crestinism ortodox, anglicanism.

Lista persoanelor desemnate „Omul Anului” in perioada 1927-2013