Sistemul inovator, conceput de Laboratorul de Explorare a Spațiului Îndepărtat (Deep Space Exploration Laboratory – DSEL) din Hefei, folosește un proces de imprimare 3D in situ a solului de pe Lună. Tehnologia se bazează pe utilizarea energiei solare concentrate pentru a topi și modela regolitul lunar – stratul de sol pulverulent care acoperă suprafața Lunii – fără a fi nevoie de materiale aduse de pe Pământ.
Potrivit lui Yang Honglun, inginer-șef în cadrul DSEL, mașina funcționează printr-un sistem optic complex. Mașina de fabricat cărămizi lunare utilizează un reflector parabolic pentru a concentra energia solară. Această energie concentrată este transmisă apoi printr-un fascicul de fibre optice. La capătul acestui fascicul, raportul de concentrare solară poate depăși de 3.000 de ori intensitatea normală. Un sistem optic de înaltă precizie concentrează acea lumină solară concentrată într-un punct mic, încălzindu-l la peste 1.300 de grade Celsius pentru a topi regolitul lunar.
Cărămizile obținute prin acest proces sunt realizate integral din regolit lunar, fără aditivi, și prezintă „o rezistență și o densitate ridicate”, fiind potrivite pentru construcții, infrastructură, platforme pentru echipamente și drumuri. Yang Honglun precizează însă că această inovație, deși importantă, nu este suficientă pentru a construi locuințe autonome în condițiile extreme de pe Lună.
„Deși mașina de fabricat cărămizi lunare a înregistrat progrese semnificative, construirea de structuri locuibile pe suprafaţa lunară necesită încă depășirea altor bariere tehnologice”, a declarat Yang, potrivit Agerpres.
Acesta a adăugat că „în condițiile extreme de pe suprafaţa Lunii, precum vidul cosmic și gravitația redusă, cărămizile din regolit lunar nu pot susține singure construcția de habitate”.
Conform cercetătorilor chinezi, aceste cărămizi vor avea rol de protecție pentru modulele de locuit.
„Cărămizile vor servi în primul rând ca straturi protectoare pentru habitate. Ele trebuie integrate cu module structurale rigide și module gonflabile cu înveliș moale pentru a finaliza construcția unei baze lunare”, a explicat Yang.
Pentru a valida eficiența sistemului, echipa a realizat simulări și teste în laborator folosind mostre diferite de regolit artificial, adaptate diversității compoziționale întâlnite pe suprafața Lunii. Procesul de dezvoltare, de la concept la prototip, a durat aproximativ doi ani.
În noiembrie 2024, cărămizi simulate din regolit lunar au fost trimise la bordul stației spațiale chineze Tiangong cu ajutorul navei cargo Tianzhou-8. Astronauții de la bordul stației spațiale chineze vor efectua experimente de expunere a acestor cărămizi la condițiile reale din spațiu pentru a evalua proprietățile mecanice, performanța termică și rezistența la radiații ale acestora, în scopul de a obține date esențiale pentru viitoarele construcții lunare.
Stația Internațională de Cercetare Lunară (ILRS), inițiată de China, este planificată să fie construită în două etape: un model de bază până în 2035 în regiunea polului sudic și un model extins în anii 2040. Până în aprilie 2025, proiectul a atras participarea a 17 țări și organizații internaționale, precum și peste 50 de instituții de cercetare.