Femeile au o speranță de viață mai mare decât bărbații în aproape toate colțurile lumii, potrivit specialiștilor. Explicația stă în stilul de viață mai echilibrat, atenția sporită pentru sănătate, dar și în obiceiurile alimentare. Însă, o nouă cercetare publicată în revista Science Advances aduce o perspectivă diferită: evoluția ar putea fi cheia acestei diferențe de longevitate.
Potrivit cercetării, decalajul de speranță de viață nu este specific oamenilor. În regnul animal, femelele mamiferelor trăiesc de regulă mai mult decât masculii, în timp ce la păsări se observă tendința inversă: masculii au o durată de viață mai mare decât femelele. Acest contrast arată că genetica și cromozomii sexuali joacă un rol major.
Citește și: Cum este folosită inteligența artificială. Primul studiu care dezvăluie ce se întâmplă, de fapt, pe ChatGPT
Cercetarea a analizat peste 1.176 de specii, de la rozătoare și elani, până la cimpanzei și diverse tipuri de păsări, atât în sălbăticie, cât și în captivitate. Rezultatele sunt clare: În 72% dintre mamifere, femelele au trăit în medie cu 12% mai mult decât masculii. Totodată, la 68% dintre păsări, masculii au avut o speranță de viață cu aproximativ 5% mai mare.
Explicația ar putea fi găsită în cromozomii sexuali. La mamifere, femelele au doi cromozomi X, ceea ce le oferă un „scut” împotriva mutațiilor genetice dăunătoare. În schimb, masculii au un singur X și un Y, ceea ce îi face mai vulnerabili. La păsări, situația se inversează: femelele au cromozomi diferiți, iar masculii doi identici, fapt ce le conferă un avantaj evolutiv.
Însă, oamenii de știință subliniază că nu doar genetica dictează longevitatea. Factori ca implicarea părinților și mediul influențează în mod semnificativ durata vieții. În speciile monogame, diferențele dintre sexe sunt reduse, în timp ce în speciile unde masculii concurează intens pentru partenere, speranța lor de viață scade drastic.
Studiu mai arată că inclusiv în grădinele zoologice, unde condițiile de viață sunt mai bune comparativ cu sălbăticia, diferența persistă, confirmând faptul că acest fenomen este profund înrădăcinat în procesele evolutive.