Turcia propune o conductă militară de combustibil spre România, prin Bulgaria, în cadrul strategiei energetice NATO

Turcia a propus construirea unei noi conducte de combustibil destinată exclusiv uzului militar, un proiect evaluat la aproximativ 1,2 miliarde de dolari, care ar urma să contribuie la consolidarea securităţii energetice a statelor de pe flancul estic al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Proiectul prevede realizarea unei conducte care să lege Turcia de România, tranzitând Bulgaria, potrivit digi24.ro.

Te-ar mai putea interesa și: NATO presează industria europeană de armament să accelereze producția și investițiile

Turcia propune o conductă militară de combustibil spre România, prin Bulgaria, în cadrul strategiei energetice NATO

Iniţiativa vine într-un context geopolitic tensionat, marcat de preocupările tot mai mari ale NATO privind securitatea energetică şi capacitatea de aprovizionare rapidă a statelor aliate din estul Europei. Potrivit surselor apropiate dosarului, autorităţile de la Ankara încearcă să promoveze această variantă ca o soluţie mai eficientă şi mai puţin costisitoare decât alte rute analizate în cadrul alianţei.

Propunerea este discutată în contextul planurilor de extindere a Sistemului de conducte de combustibil al NATO (NATO Pipeline System – NPS), o infrastructură strategică dezvoltată încă din perioada Războiului Rece pentru alimentarea rapidă a forţelor aliate. Reţeaua subterană a fost concepută pentru a asigura transportul sigur al combustibilului necesar operaţiunilor militare şi logisticii NATO, iar în actualul context de securitate alianţa încearcă să modernizeze şi să extindă acest sistem spre estul Europei.

Conform surselor citate, ruta propusă de Turcia ar avea un avantaj financiar semnificativ. Costurile estimate pentru conducta care ar traversa Turcia, Bulgaria şi România ar reprezenta aproximativ o cincime din costurile altor variante analizate, inclusiv cele care ar implica Grecia sau statele occidentale vecine României. În plus, oficialii turci susţin că alternativele existente sunt mai vulnerabile din punct de vedere strategic, deoarece depind într-o măsură mai mare de transportul maritim.